Vremea deosebit de caldă pentru luna decembrie a atras foarte mulţi pescari amatori în Delta Dunării. Lacurile şi canalele sunt populate, bărcile pleacă dis de dimineaţă pline cu pescari porniţi în căutarea marii capturi, iar “monştrii” nu se lasă aşteptaţi, anul acesta fiind, conform veteranilor, un an foarte bun de crap. Pescuitul la crap presupune lansete mai solide, fir rezistent şi cât mai multă inspiraţie la capitolul momeală.

       “Poţi să ai cinci feluri, cum avem noi acum la mai multe lansete şi toată ziua să muşte doar la un singur fel, că aşa vrea el, are şi crapul pofte. Uite de exemplu azi s-a prins numai la boabe de porumb ţinute în esenţă de portocală! Dimineaţa râdeam când am auzit de aroma asta, am încercat cu vanilie, mămăligă, râme roşii, nimic, a tras doar la aroma de portocale, poate ştie că vine Crăciunul“, povesteşte Dan Drăgan, un pescar venit la două – trei zile de baltă împreună cu doi prieteni din Constanţa.
Pentru a avea mai mari şanse de succes, pescarii obişnuiesc să momească locurile, aruncând în apă cu o zi – două înainte de partida de pescuit cam un sac de porumb boabe. Sunt însă foarte mulţi oameni care vin pur şi simplu pentru relaxare, pentru a scăpa de stres-ul cotidian, de zgomotul din oraş.
“Am avut o perioadă grea, am avut de făcut un proiect la firmă, contracte, nu mă mai ţineau nervii deja şi chiar nevastă-mea mi-a zis -du-te la pescuit două zile să te relaxezi. Ziua stăm la peşte,seara gătim ce prindem, adică mai mult carnea pe care am adus-o de acasă, stăm la o bere şi povestim, nu se aud maşini, telefoane, e altă viaţă“, povesteşte şi Eugen din Constanţa.        Legăturile sunt făcute de ani, uneori chiar de zeci de ani şi oameni de prin diverse colţuri ale ţării se întâlnesc o dată pe an în Delta Dunării. Fiecare este cunoscut după stil şi performanţe, discuţiile sunt uneori greu de descifrat pentru novici- voblere, barbete, boiles, iar poveştile despre capturi celebre, unele chiar vechi de foarte mulţi ani, sunt cunoscute în amănunt de majoritatea celor adunaţi seara în jurul focului.
Cazarea este destul de ieftină, în funcţie de pretenţii, începând de la 25 de lei patul în cameră şi până spre 100 cu masă, de peşte bineînţeles.
“Dacă nu prinzi la undiţă sau lansetă mai ai o şansă, dai la portofel şi sigur pică ceva“, glumesc localnicii din Crişan.

Surse : (http://www.acum.com.ro, Scris de Cristian DOGARU

Multi pescari entuziasti pleaca in Delta Dunarii, inarmati cu o sumedenie de lansete, care de care mai fragile, cu fire monofilament de 0.25 pentru crap, cu kilograme de nada, rachete de nadire, bambine si tot tacamul pentru pescuit pe lacuri. Toate acestea nu sunt decat bagaj inutil, deoarece pe Dunare si in Delta Dunarii se pescuieste cu totul altfel decat in lacuri.

In primul rand, sa nu credeti ca Delta este paradisul pescarilor, unde, lansezi la intamplare si pestii stau la coada sa inhate momeala dumneavoasta. Fiind o intindere mare de ape, pestele trebuie cautat pe canale sau in ghioluri iar dumnevoastra nu aveti atata timp la dispozitie. Daca vreti sa prindeti peste in Delta, trebuie sa gasiti un localnic sau sa apeleti chiar la proprietarul pensiunii unde locuiti, care sa va indrume catre locurile unde se prinde peste in acel moment, deoarece Delta este schimbatoare. Dupa cateva zile cu capturi deosebite si din belsug, in acelasi loc, nu se va mai prinde nimic, pentru ca, prin natura lui, pestele circula, Delta nefiind nadita de nimeni…

Echipamentul:

- Lansele de crap si somn in numar de 2-3 bucati sunt suficiente, ele trebuie sa fie puternice, din doua segmente, cu putere de aruncare 100 – 180gr. si lungime de maxim 2.70. O lungime mai mare nu este necesara, nefiind nevoie sa aruncati departe iar daca veti pescui din barca, mai mult va vor incurca. Nu recomand folosirea lansetelor telescopice deoarece datorita imbinarilor multiple rezistenta totala scade.

- Momeala pe care o veti folosi in Delta va fi dupa caz, rama neagra, tipari, baboi, mamaliga, porumb, toate acestea putand fi gasite pe plan local, fara a fi necesar sa le carati de acasa, ingeunand si complicand bagajul.

- Momelile artificiale pentru pescuitul rapitorilor, vor fi Oscilante Dolingen – toata gama, oscilante S argintii, eventual cu solzi incrustati, in cazul pescuitului stiucii si shaduri in culori deschise (alb sau sidef), pentru pescuitul salaului.

Nota: La pestii rapitori, intotdeauna se vor folosi strune.

- Firele folosite la pescuitul in Delta sunt fire monofilament de calitate, de 0.35 – 0.50 pentru crap si somn si monofilament incolor sau fluo de 0.25 – 0.30 pentru stiuca si salau. Daca va puneti intrebarea; “De ce asa groase?”
Iata si raspunsul:
Pentru ca pestii de aici sunt uneori mai mari dar, intotdeuna mult mai puternici decat cei din lacurile-crescatorii de pe langa orase.
Un crap mediu de 3Kg de Dunare are puterea unui crap de 6kg de lac si asta nu pentru ca ar fi reincarnarea lui Supeman in crap, ci deoarece crapul salbatic trebuie sa circule, sa-si gaseasca singur hrana, inotand in curentul puternic al Dunarii multi kilometri pe zi. In contrast cu acesta, crapul de lac este sedentar, el nefiind nevoit sa faca aproape de loc miscare pentru agonisirea unei mese, caci este bine hranit, in locuri stiute si chiar la ore fixe.

- Carligele vor fi bune calitativ, cumparate nu din piata, ci de la un magazin de specialitate, fabricate sub o marca recunoscuta (Mustad, Gamakatsu, etc), asta pentru a nu avea surprize de genul “carlig indreptat”, “carlig rupt” sau “carlig bont”.

- Plumbul folosit la monturile de crap si somn va fi plat, culisant sau fix, cu greutatea de min. 100gr., altfel curentul din Dunare va va duce monturile pana la Marea Neagra.

- Clopoteii de avertizare vor lua locul bambinelor si vor fi montati pe varful lansetei. Ca alternativa, semnalizarea muscaturii poate fi observata si la varful lansetei, caz in care lanseta va fi pozitionata cu varful in sus, la 45°.

- Montura recomandata pentru pescuitul crapului si al somnului ar fi cea din imaginea urmatoare, la executarea careia se vor folosi:
- Agrafa cu forta de tractiune 15-25Kg
- Fir textil de 0.25
- Plumb plat, culisant cu greutatea de 100gr
- Stopper
- Carlig nr. 6/0 – 8/0

Acest articol nu reprezinta o regula a pescuitului la Dunare sau in Delta Dunarii, ci un indrumar general, nu trebuie sa il urmati neaparat, iar cei ce nu cred sunt liberi sa experimenteze pe pielea lor cam cum sta treaba…

*Articol dezvoltat in baza propriei experiente si a informatiilor primite de la domnul Ovidiu, proprietarul pensiuni “Ovidiu”, situata pe bratul Sulina, sat Crisan si, nu in ultimul rand, multumita lipovenilor din aceasta zona.

Fir intins!

Surse: (http://pescarul.net)

Vantul ne permite de asemenea sa ne apropiem de salaii care se ridica la suprafata. Vantul tulbura apa si salaii nu ne mai pot vedea barca. In acest fel, putem sa pescuim mai aproape de bancurile de peste fara a fi detectati, pentru ca apa este pusa in miscare de vant generaza variatii mari de presiuni, ceea ce reprezinta un camunflaj perfect pentru siajul barcii.

Miscarile produse de barca in coloanele de apa reprezinta un lucru foarte important si adesea subestimat. Salaii nu au neaparata nevoie sa vada ceea ce se intampla in jurul lor. Ei reactioneaza altfel decat noi oamenii. Daca va asteptati ca ei sa procedeze ca ca si noi, in masura in care intai vad si aud si apoi reactioneaza, va inselati. Salaii au un al saselea simt, multumita organului suplimentar cu care sunt inzestrati: linia laterala.

Linia laterala functioneaza ca o ureche interna. Percepe vibratiile si miscarile maselor de apa si ajuta pestele sa simta ce se intampla chiar si atunci cand transparenta apei este redusa la zero. In momentul in care sunteti intr-o barca care se deplaseaza deasupra unui banc de salai, ei vor simti ca deasupra lor este ceva de vreo 6 metri lungime, suficient de mare pentru a-i putea ataca. Din acest motiv, isi vor schimba comportamentul. In loc sa fie agresivi, sa atace nalucile pe care i le vom arunca, vor fi defensivi, ceea ce inseamna ca vor ignora nalucile sau chiar vor fugi de ele.

Linia laterala este localizata de-a lungul corpului pestelui. Cand curatati un salau, o veti vedea usor, este o dunga rosie care traverseaza longitudinal carnea pestelui. Daca va veti uita la microscop, veti vedea ca arata ca un sir de zeci de mii de firisoare mici. Sunt tot atatia senzori care avertizeaza creierul pestelui oricand apar vibratii in apa din jurul lui. Chiar si cele mai mici vibratii.

Cat de sensibil este acest simt? Cercetatorul Joe Lindel spune: “cu acest organ pestele poate distinge o anumita specie de peste prada de o alta. In momentul in care un pestisor inoata in apropiere, el creaza o anume vibratie care este unica de la o specie la alta. Fiecare creatura acvatica are o astfel de ’semnatura’. E ceva foarte similar cu aprentele digitale la om”.

Pestii tineri nu au o linie laterala bine dezvoltata. La pestii abia iesiti din icre ochii sunt primele organe de simt care se dezvolta, ei nu pot percepe deplasarile coloanelor de apa si schimbarile de presiune. Doar cand ochii vad ceva, pestisorul reactioneaza. Va puteti uita de exemplu la pestisorii mici dintr-un acvariu. Imediat ce miscati mana deasupra lor vor intra in panica, pentru ca vor vedea miscarea. Chiar si frunzele care cad dintr-un copac sau o pasare care trece in zbor pe deasupra lor poate sa sperie un grup de pestisori mici. Vederea este singura aparare a pestilor mici, de aceea ei reactioneaza atat de violent la cel mai mic stimul vizual. Multumita vederii pot sa scape salaului, daca apa este suficient de transparenta pentru a-l putea vedea inainte ca acesta sa-si declanseze atacul.

Cand bate vantul, o schimbare dramatica are loc in viata pestilor mici, abia eclozati. Valurile incep sa bata inspre mal, miscand masele de apa. Apa se tulbura si vizibilitatea se reduce. Salaii reactioneaza la acest semnal. E ca si cum ar auzi un clopotel care-i cheama la masa. Ei se vor putea deplasa si vor putea simti cele mai mici vibratii in apa, pe cand pestisorii prada nu se vor mai putea pune la adapost in timp util in apele tulburi.

Pestii mici au un comportant ciudat in apele tulburi. Cum nu mai pot detecta miscare la distanta, ei se relaxeaza. Isi lasa garda jos si incep sa sa hraneasca cu suspensiile din apa. Salaii se vor deplasa inspre ei odata cu valurile mai puternice. Dar ei reusesc sa distinga vibratiile pe care corpurile pestillor mici le genereaza in apa. Cand sa apropie suficient de mult ii inghit, odata cu apa care ii inconjoara. Nici nu este nevoie sa-i vada. Iata de ce vanturile puternice si valurile mari par sa genereze conditii bune de a prinde peste.

Vantul mai are o calitate: genereaza turbulente in apa mica. Sunt asa-numitele linii de noroi. Valurile care se zdrobesc de mal aduc in apa nisip si pamant, care raman in suspensie in straturile de la suprafata apei, imprastiindu-se pe spatii extinse ca o umbrela deasupra straturilor mai adanci.

Puteti avea o partida exceptionala daca pescuiti la 20-30 de minute de la formarea unei astfel de linii de noroi. Cand pescuiesc intr-un concurs, caut intotdeauna astfel de zone cu linii de noroi. Daca ziua a fost frumoasa si se porneste brusc vantul, ma indrept imediat catre cel mai apropiat loc cu apa mica, pentru ca stiu ca se va forma o linie de noroi acolo iar pestii se vor deplasa intr-acolo si ei, pentru a-i prinde pe cei mici aflati fara aparare. In astfel de locuri incepe imediat o frenezie a pestilor mari, care ataca in grup. De aceea, pot fi si usor de pescuit in astfel de locuri.

Dupa ce se satura, pestii mari se intorc in apele adanci unde stau de obicei, intorcandu-se abia mai tarziu cand li se face din nou foame. Daca vantul tine mult si linia de noroi se mentine cateva zile, veti vedea ca pescuitul nu va mai fi la fel de productiv ca in primele 20 de minute de la aparitia liniei de noroi.

Am castigat mai multe turnee pescuind pe timp cu vant puternic. In timpul concursului South Dakota Governor’s Cup din 1987, Bob Propst, Sr. si cu mine eram primii in clasament, la o diferenta de cateva sute de grame. Stiam toti ca trebuie sa facem un efort pentru a prinde ceva, deoarece a doua zi se anuntase o dimineata calma si apoi vanturi puternice tot timpul zilei.

De dimineata ne-am deplasat toti in zonele cu apa mica, unde prinsesem ceva in prima zi. Dup-amiaza abia reusisem sa prindem 3 pesti si incepusem deja sa ne intrebam daca vantul va incepe sa bata sau nu. Uitandu-se spre vest, Bob a vazut nori negri apropiindu-se dinspre linia orizontului. Un vant puternic se apropia! In cateva minute vantul a inceput sa loveasca malul opus al lacului de acumulare.

Toate celelalte barci s-au indreptat numaidecat catre debarcaderele aflate la 20 de mile distanta. Si noi am ridicat ancora, dar nu pentru a iesi la mal, ci pentru a ne indrepta catre un loc unde stiam ca exista un banc mare de pesti, chiar in dreptul malului unde organizatorii cantareau pestii prinsi de participanti. Pestii din acel banc nu fusesera insa activi toata ziua din cauza apei prea calme. Cand am ajuns in zona lor, valurile aveau deja mai mult de 2 metri inaltime. Mai toti pescarii incepusera deja sa se resemneze si-si cantareau capturile de pana atunci.

Bob si cu mine ne-am hotarat de comun acord sa continuam sa pescuim chiar in raza vizuala a tuturor celor aflati deja pe mal. La prima trecere a barcii am prins 7 pestii in doar 100 de metri. Toti au fost prinsi doar in 15 minute. Am mai ramas putin in apa pentru a mai trece o data cu barca deasupra zonei. Mai aveam nevoie de inca doi pesti pentru a fi siguri ca am castigat. Cand nalucile au ajuns la 3 metri adancime toate cele 4 lansete s-au curbat brusc. Am pastrat doar doi dintre ei pentru ca deja atinsesem limita impusa de organizatori. Si astfel am castigat concursul, sub ochii tuturor. A fost mai mult decat suficient.

Exista o conditie sine-qua-non in pescuitul salaului: “pescuiti atunci cand bate vantul”, daca nu bate nici un vant, atunci pregatiti-va pentru o zi lunga.

Articol furnizat de www.walleyecentral.com

Surse: (http://www.rapitori.ro)

Cu aproximativ un an in urma a fost lansat proiectul public intitulat “Experimentul solunar”, care si-a propus sa verifice teoria mult controversatelor solunare.

Aceasta teorie, a solunarelor, este manipulata in fel si chip de autorii unor articole publicate in carti si reviste, in care se afirma ca solunarele acestora sunt cele mai bune. La polul opus, unii autori spun ca solunarele nu au nici o relevanta, relativ la reusita unei partide de pescuit. Realitate insa poate fi departe de toate aceste ipoteze.

Oare predictiile solunarului sunt demne de luat in calcul cand mergem la pescuit ? Si daca da, cum putem sti daca un solunar este calculat corect ? Iata cateva intrebari al caror raspuns il vom afla impreuna in paginile urmatoare.

Cu un an in urma, site-ul Pescuitul.ro si-a propus sa incerce sa inlature acest mister. Nimeni nu contesta corectitudinea relatiilor matematice, determinate stiintific si unanim acceptate, care descriu traiectoria lunii fata de planeta noastra. In functie de faza in care se afla, luna exercita asupra oricarei vietati o anumita influenta. Singurul lucru care ramane de vazut este daca intre activitatea pestilor si fazele lunii exista o corelatie pertinenta.

Similar fenomenelor de masa, economice sau sociale, fenomenul solunar nu poate fi perceput corect de catre un singur individ, in baza rezultatelor obtinute in cateva zeci de partide, prestate adesea in conditii nedeterminate. Ca in cazul tuturor fenomenelor de masa, compuse din cazuri particulare – unele chiar contradictorii – dar care dau o rezultanta total diferita de cea perceputa de un individ, legitatile care stau la baza solunarului nu pot fi verificate decat printr-o singura metoda, aceea a cercetarii statistico-matematice, abordare pe care noi am facut-o prin intermediul site-ului, in cadrul “Experimentului solunar”.

Experimentul solunar s-a desfasurat pe durata unui an, timp in care peste 2600 de pescari din toata tara, vizitatori ai site-ului, ne-au furnizat circa 4100 de observatii empirice, care cuprindeau date despre capturile prinse – sau lipsa acestora, localitatea, ora, starea vremii, existenta unor fluctuatii ale nivelului apei. Toti acesti factori enumerati anterior sunt factori perturbatori, care trebuiesc luati in seama in cercetarea fenomenului “solunar”. Intr-o prima faza, aceste observatii empirice au constituit o baza de date cu informatii primare, care au fost prelucrate si analizate cu scopul de a elimina acele informatii care nu puteau fi considerate relevante pentru acest experiment (informatii incomplete, nesigure sau contradictorii).

In final a rezultat o colectie de 1740 de date, care au fost analizate prin procedee specifice de cercetare statistica. In acest sens, datele au fost impartite in cca. 400 de serii statistice de date omogene, in scopul de a surprinde si interpreta influenta separata a “solunarului” si respectiv a factorilor meteorologici si umani asupra sanselor de pescuit. Ca factori umani amintim “umblatul la apa” si hranirea pestilor in timpul sedintelor de pescuit sportiv, de catre administratorii baltilor .

In ultima faza a experimentului s-a recurs la metodele de analiza specifice statisticii inferentiale, in care s-a urmarit stabilirea unei corelatii intre predictiile solunarului si rezultatele obtinute la pescuit, tinand cont de factorii perturbatori, reprezentati de conditiile meteo (temperatura, vant, presiune atmosferica) si interventiile umane (variatia nivelului apei si respectiv furajarea pestilor de catre administratori). Cu acest prilej au fost efectuate si o serie de observatii cu privire la intensitatea legaturii functionale dintre acesti factori perturbatori si sansele la pescuit.

Pentru a nu reinventa roata, am recurs la compararea rezultatelor reale cu predictiile a 5 solunare, generate cu ajutorul unor programe (uzual folosite in Romania) sau preluate din revistele romanesti.

Rezultatele analizei generale au aratat ca dintre cele 5 variante analizate una este caracterizata de un coeficient de corelatie r = 0.86. Pentru celelalte variante, r este cuprins intre 0.50-0.25. Ca sa explicitam, acest coeficient (r) reprezinta un indicator al intensitatii legaturii dintre doua fenomene: unul este cel real (dedus din datele experimentale, furnizate de pescari) iar celalalt este unul teoretic, prezis de solunar. Fara sa intram prea mult in amanunte stiintifice, tinand cont si de numarul de observatii statistice (1740 in cazul nostru), mentionam ca pentru valori superioare pragului r=75% corelatia dintre doua fenomene este buna si foarte buna iar cand este depasit pragul de 95 % acesta legatura devine practic functionala.

Din motive lesne de inteles, nu vom incerca sa comentam solunarele analizate ci ne vom indrepta atentia catre solunarul considerat si adoptat de noi ca optim, cu r=0.86, solunar prezentat si in site-ul nostru www.pescuitul.ro.

In graficul de mai jos este prezentata, in marimi relative, situatia comparativa dintre rezultate si previziuni. Marja de eroare este de max. (+ /-) 5 %. Dupa cum se poate observa, in conditii normale, prinderea unor capturi importante, ca frecventa si marime, este intr-o corelatie foarte stransa cu previziunile solunarului astfel ca peste 70 % dintre “trofee” au fost prinse in perioade optime previzionate, capturi care nu au lipsit nici in perioadele cu previziuni mai sumbre, ponderea acestora fiind insa cu mult mai mica. Ca indicatori cantitativi si mai apoi calitativi, au fost folosite frecventa capturilor si marimea medie a acestora la un moment dat.

Nota: Sansele prezise cat si rezultatele experimentale (capturile prinse) sunt convertite in marimi medii relative si exprimate grafic cu ajutorul calificativelor F.B. – Foarte bine, B – Bine, M -Mdii, S -Satisfacator si N – Nesatisfacator. In toate cazurile sistemul de conversie a fost acelasi (matrice unica de conversie).

Daca pana acum nu puteam argumenta stiintific veridicitatea solunarelor, rezultatele obtinute intr-un experiment public, cu participarea a 2600 de pescari, confirma ca solunarul este demn de luat in seama iar predictiile, in conditii normale, se verifica in proportii semnificative.

Si totusi pestele nu se lasa prada cand vrea solunarul, puteti afirma ! Multi dintre noi am fost in zile de optim, dupa previziunile solunarului, dar nu am prins mai nimic ! Sa vedem care este explicatia.

Predictiile solunarelor trebuie interpretate in contextul factorilor externi obiectivi: conditii meteo, variatia nivelului apei etc.. Este posibil ca intr-o zi cu predictii favorabile, dar cand paznicul plimba apa sau vremea este nefavorabila pescuitului, sa nu prindem nimic, iar intr-o zi pesimista din punctul de vedere al previziunilor solunarului, insa cu nivelul apei stabil si vreme buna, sa prindem peste frumos.

Ajungem la a doua directie a cercetarii noastre, anume cum separam efectul “solunar” de efectele cumulate ale celorlalti factori, respectiv atmosferici si umani.

Pentru aceasta au fost constituite mai multe serii de date omogene, urmarindu-se separarea influentelor individuale ale factorilor externi (pentru cei interesati, mentionam ca s-a folosit o varianta a metodei de cercetare statistico-matematica denumita metoda suprafetelor de raspuns). Nu vom intra in amanunte tehnice. Pentru o intelegere mai usoara, influentele factorilor amintiti mai sus au fost reprezentate grafic in figura urmatoare.

In graficul de mai sus s-a considerat cazul ideal cand toti factorii mentionati in abscisa au valori optime pentru pescuit, in ipoteza utilizarii nadei si momelei potrivite. Cum trebuie sa interpretam aceste ponderi ? Dupa cum puteti observa, in conditii optime de pescuit, solunarul nu depaseste 8 % ca nivel de importanta, situatie in care aproape ca predictiile sale nici nu mai conteaza. Dar, in cele mai multe cazuri, situatia nu sta cum ne-am dori si constatam ca apa este “plimbata”, vantul nu bate, presiunea este in scadere etc.. In acest caz, nedorit dar frecvent intalnit, sansele la pescuit sunt determinate de factorii favorizanti care mai raman, solunarul putand deveni un factor important in salvarea partidei.

Din observatiile facute, rezulta clar ca influenta cea mai mare asupra rezultatelor la pescuit o are stabilitatea nivelului apei, urmata la mica distanta de presiunea atmosferica (privita din punct de vedere al nivelului si mai ales al variatiei acestuia). Pentru baltile de ses cu intindere mica (controlate de administratori), cea mai benefica perioada la pescuit este cea din cursul saptamanii, respectiv de miercuri pana vineri, cand graficul variatiei de nivel inregisteaza un palier caracterizat de o viteza de variatie a nivelului apei de cel putin 3 ori mai mica decat cea inregistrata in perioada de week-end.

Vantul si soarele au, de asemenea, influente foarte importante, aici impunandu-se o analiza separata asupra careia nu insistam la nivel de detaliu. Ploaia de vara este favorabila in cele mai multe situatii. In general, la pescuitul cu lanseta, un vant usor – mediu (6 – 15 km/h) este foarte benefic datorita rolului sau in oxigenarea apei si de punere in miscare a hranei din apa. Daca apa este prea linistita iar musculitele, semintele si ierburile stau la suprafata, pestii mananca frecvent la supratafa. Cand vantul bate din fata este foarte bine. Soarele este foarte benefic la orele matinale iar norii sunt benefici, in anotimpurile calduroase, la orele de pranz. Ajungem, in sfarsit, la capitolul solunar care are o influenta mai mica decat factorii amintiti mai sus, insa deloc de neglijat daca vizam prinderea unui trofeu. Interesant este ca aceasta influenta este, procentual, usor superioara in raport cu activitatea de furajare a pestilor de catre administratori in timpul partidelor de pescuit.

Concluzii finale:

• Fenomenul “Solunar” este un fenomen real si poate contribui decisiv la succesul unei partide de pescuit;
• Efectul “Solunar” este doar unul dintre factorii care contribuie la succesul sau insuccesul unei partide asa incat acesta trebuie analizat in stransa legatura cu ceilalti factori de influenta (meteorologici si umani);
• Solunarul poate fi definit ca un calendar al apetitului pestilor pe care il luam din reviste sau il generam cu ajutorul calculatorului. Multe solunare sunt gresit determinate asa incat nu luati totul de bun. Oricine poate realiza un solunar si cu greu poti dovedi ca acesta este sau nu corect;
• Experimentul a aratat ca solunarul este acelasi atat pentru pestii pasnici cat si pentru cei rapitori, nefiind sesizata o deferenta de comportament intre cele doua grupe de pesti, raportat la predictiile solunarului.

Surse:(http://www.pescuitul.ro)

FAZELE CURENTE ALE LUNII. (CURRENT MOON PHASE)

Fir intins !

De foarte multe ori avem programata o partida de pescuit cu prietenii, este vremea super dar, cand ajungem pe balta, incepe sa bata vantul. Asta este o problema. Trebuie oricum sa stim ca vantul “strica” luciul apei si in niciun caz nu perturba activitatea vietuitoarelor ce se afla sub apa, sau atractia lor catre momeala si nada pe care le servim lor. Un pescar experimentat stie ca vantul sporeste agitatia pestilor si asta inseamna ca putem face ceva capturi frumoase. Cred ca toti am observat ca atunci cand este foarte liniste si pic de vant, pestele vine mai greu, asa ca este posibil sa trebuiasca sa-l cumparam de la alimentara de langa casa.

Nu este totusi rau sa avem putin vant cand suntem la pescuit. In principiu, mai ales pescuitul la undita va fi ingreunat de aparitia vantului, dar cu putina experienta si sfaturi putem sa facem ca acest aparent dezavantaj sa se transforme intr-un avantaj pentru noi. Cert este ca pestii nehotarati, cei care doar miros momeala si pleaca, devin mai insistenti cand afara este vant, avand astfel posibilitatea de a beneficia de mai multa actiune. Pe de alta parte, pestii care stau de obicei mai la suprafata musca mai hotarat momeala aflata acolo unde apa este mai oxigenata.O greseala pe care o fac pescarii pe vant este aceea de a pune mai multa momeala in ac, ingreunand astfel si firul, dar si partida de pescuit. Cel mai bine este sa incepem prin a observa viteza vantului si directia lui. Asta o facem aruncand pe luciul apaei un obiect usor si care pluteste si determinam aceste necunoscute. Trebuie sa mai stim si ca adancimea pana la care apa este deranjata de vant este egala cu jumatatea distantei dintre varfurile a doua valuri succesive. Bineinteles ca pentru pescuitul la undita vom folosi plute mai lungi si cu varf foarte subtire. Gasim peste tot in comert acele “plute anti-vant” care ne vor usura misiunea.

Haideti sa vedem ce este de facut cand vantul bate din fata, din spate sau din lateral.

Vant din fata

Daca vantul bate din fata, este necesar sa folosim o linie mai grea, si asta pentru a putea sa lansam. Cand directia vantului este aceasta, peste se aduna mai la mal, unde este mai multa hrana decat in larg (musculitele si pestisorii sunt purtati de curenti catre mal). Pentru pescuit cu vantul din fata se recomanda sa folosim o varga lunga si un fir cat mai scurt.

Vant din spate

Daca vantul bate din spate va culca linia pe locul nadit, ceea ce este foarte bine pentru noi. Un alt avantaj este ca putem pescui departe si exact, folosind si mai mult fir. Trebuie insa sa fim foarte atenti cum facem nadirea locului, astfel incat nada sa nu fie luata de curenti si dusa in alta parte.

Vant din lateral

Cand vantul bate din lateral avem o reala problema, deoarece este foarte greu sa lansam si sa ne pastram pe locul nadit. Bineinteles ca daca nu suntem atenti vom avea parte si de foarte multe “muscaturi false” care se vor datora tensiunii induse de curenti firului care nu este bine plasat pe apa. Cand vantul este tare, trebuie sa folosim un suport pentru undita, iar varful unditei trebuie sa fie putin introdus in apa, pentru a permite scufundarea firului. Daca firul ramane pe sau la suprafata apei este greu sa ne dam seama cand pestele musca.

Fir intins !

Surse:(http://www.askmen.ro)

Tehnica:

Desigur ca, cea mai spectaculoasa metoda de a prinde stiuci este utilizarea nalucilor, sau „lure fishing” – cum o numesc englezii, tehnica ce se preteaza de minune pentru apele din majoritatea lacurilor. Insa nu totdeauna stiuca este dispusa sa atace o momeala activa, precum naluca, ba mai mult, iarna, odata cu scaderea temperaturii si implicit a metabolismului stiucii, sportul cu artificiale intra si el intr-o faza de hibernare. Cati pescari nu au abandonat o zona abundand in stiuca, in lipsa muscaturilor la naluci, pe motivul ca „balta n-are peste!”, cand de fapt trebuia doar schimbata metoda de pescuit?!

In astfel de zile, pescarii englezi sunt nevoiti sa apeleze la alte tehnici, menite sa le revigoreze activitatea pe malul baltii. Avand in vedere ca in majoritatea lacurilor din Anglia pescuitul cu momeli vii (ex. rosioare) este interzis, singura alternativa ramasa este „deadbaiting”-ul, adica pescuitul cu peste mort (macrou, smelt, rosioara, etc. – intregi sau jumatati).

Desi pescuitul cu peste mort aduce in peste 60% din cazuri stiuci in mincioc, sortand pestii cei mai mari si in special femelele, vor exista zile cand stiuca nu va putea fi usor scoasa din apatie. In astfel de zile, diferenta dintre un pescuit de succes si un esec va consta in simpla utilizare a uleiurilor atractante, injectate cu seringa in corpul momelei noastre (pestele mort).

De fapt, ce inseamna aceste „oily deadbaits” (pesti morti „uleiati” -in traducere motamo) si ce rezultate notabile pot aduce in pescuitul stiucii… este intrebarea la care vom gasi un raspuns in cele ce urmeaza.

Expertul:

Dave Kelbrick este unul dintre marii specialisti englezi in domeniul stiucaritului cu naluci, numeroasele sale articole pe aceste teme facand deja inconjurul lumii prin intermediul Internetului sau al revistelor de specialitate. Mai mult, este si unul din consultantii firmei Fox, firma-monstru sacru in industria ustensilelor de pescuit sportiv a Angliei.

Dave a avut parte el insusi de experiente neplacute, cand stiuca refuza sa atace nalucile oferite, asa ca a inceput sa pescuiasca, alternativ, si cu pesti morti (deadbaits) la pluta, sau pe fund, lestat. Datorita faptului ca in sezonul rece sunt zile cand stiuca nu musca absolut deloc, Dave a venit cu aceeasi inovatie pe care alti pescari englezi o folosesc deja de ani buni in cazul pescuitului in ape tulburi (unde vazul stiucii este anihilat): injectarea momelilor cu uleiuri atractante puternic mirositoare, cu arome de… peste: anghila, macrou, somon, etc. Nu este nici de mirare si nici un secret ca rata capturilor sale s-a imbunatatit considerabil, insa Dave Kelbrick a avut ideea sa testeze aceasta metoda in apele reci, limpezi precum ginul, in care stiuca nu se aventureaza lesne.

Inca din start, Dave, fiind un pesimist convins, nu se astepta la nici un rezultat remarcabil, deoarece din experientele proprii anterioare, o apa extrem de limpede si rece era cea mai de nedorit situatie pentru orice pescar de pe mapamond (exceptand poate pescarii de salmonide).

In ultima experimentelor efectuate, Dave a prins in conditii similare stiuci si la naluci, si la pesti morti, insa procentajul capturilor la peste mort injectat cu ulei atractant a fost… covarsitor.

Experimentul:

Iata deci cum s-a desfasurat experienta sa inedita: el a pescuit de la egal la egal cu partenerul sau de barca, acesta din urma utilizand peste mort neinjectat, in timp ce Dave a utilizat pesti morti injectati din plin cu uleiuri de anghila si macrou, si in paralel, a mai folosit si naluci.

La prima iesire pe apa „limpede precum ginul”, Dave a prins la momeala injectata o prima stiuca de aproximativ 10kg si o a doua de 7kg. Dar a prins si una de 6kg la naluca… Aceasta in timp ce partenerul sau a avut un esec lamentabil, la momeli ne-injectate, necapturand nici macar un singur peste.

Dave a pus aceasta prima situatie pe seama norocului si a hotarat sa continue testarea. Asadar peste o saptamana s-a aflat din nou, pe acelasi loc, cu acelasi partener si cu acelasi sistem de a pescui. La aceasta a doua sesiune de pescuit, Dave a capturat o stiuca de aproximativ 10 kg, altele doua in bransa a 5-6kg bucata, si a unui pui de stiuca (jack-pike), toate la momeli injectate. Partenerul sau a capturat un singur pui de stiuca, adica ceea ce noi romanii cu umor numim „pix”.

Au urmat si alte partide, pana aproape de sfarsitul primaverii, cand apele incep sa prinda din nou culoare. Dave a reusit intotdeauna sa captureze cele mai multe si mai mari stiuci, la momelile sale injectate.

Anul urmator, de la inceputul sezonului rece, Dave a reluat sirul experimentelor sale, rezultand un procentaj de 70% din totalul capturilor -pesti prinsi specific doar la momeli injectate-, restul de 30% din capturi fiind realizate la pesti morti neinjectati si respectiv, foarte rar, la naluci (artificiale). Dave chiar putea sa anticipeze muscatura stiucii prin pelicula de ulei ce se ridica instantaneu la suprafata apei cand stiuca isi insfaca, si in unele cazuri molfaia, prada.

Concluzia:

Concluzia finala este ca, intr-o apa extrem de limpede, in care stiuca ar fi trebuit in mod normal sa se ghideze mai mult dupa simtul vazului, simtul mirosului s-a dovedit a domina si coordona comportamentul stiucii vis-avis de prada. Asadar o momeala abundent injectata cu uleiuri atractante va scoate din amorteala pana si cea mai adormita stiuca. Dave insusi a fost uluit de eficacitatea metodei…

Pentru anul urmator Dave isi propune sa experimenteze influenta uleiurilor atractante, injectate, nici mai mult nici mai putin decat in nalucile sale (artificiale grele: plastice moi sau dure).

Alte experimente? Probabil ca da. Un pescar intuitiv si cu imaginatie precum Dave Kelbrick va continua fara doar si poate seria experimentelor sale. Inca de pe acum intuieste efectul pe care l-ar putea avea aceste uleiuri atractante injectate cu pestii morti dragati prin apa (este o alta metoda de succes englezeasca, o combinatie intre pescuit cu naluci si cel cu pesti morti la static, numita „wobbled baits”). Eu… autorul articolului de fata, promit ca va voi tine la curent cu descoperirile lui Dave.

Ce pacat insa ca prea multi pescari romani se incapatineaza in pescuitul cu naluci al stiucii in Delta, ignorand sau nefiind in cunostinta de cauza referitor la aceasta atat de eficace metoda de pescuit la „bucata” sau „peste mort” cum o mai denumim noi popular. Incercati asadar metoda lui Dave si faceti cunoscute rezultatele voastre si celorlalti pescari. Poate ca incet vom reusi sa daramam mitul conform caruia stiuca se prinde cu succes numai la artificiale!

Fir intins.

Surse:( http://www.pescuitul.ro)

Nadele au rolul de a atrage si a mentine pestii in zona in care pescuim si sunt constituite, de regula, din amestecuri de seminte (soia, grau, porumb, canepa etc. – intregi sau macinate), aluat, arome, coloranti, continand uneori si cantitati moderate de rame, viermusi albi. Nada este bine sa fie aleasa corelat cu momeala utilizata si nu intamplator. Intotdeauna trebuie avut in vedere ca nada sa fie aleasa cu grija in functie de sezon, de caracteristicile lacului, de hrana naturala oferita de lacul in cauza.

Momeala are rolul de a atrage pestele si de a-l determina sa inghita acul. Aceasta este fixata prin intermediul unor fire auxiliare, denumite uneori “fir de par”, sau se fixeaza direct pe ac. La fel ca si nada, momeala optima se alege tinand cont de sezonul de pescuit, de caracteristicile lacului si de hrana naturala oferita de lac.

Un lucru mai putin stiut de pescari este ca insasi PH-ul apei joaca un rol important in alegerea sau prepararea nadei optime. Intr-un iaz bogat in calciu (PH ridicat) si deci si in hrana, nadele bogate in aminoacizi sunt putin eficace. Buletele “sarace”, pe baza de gris, cu o aroma simpla ca atractant, reprezinta alegerea inteleapta pentru acest caz. O nada simpla si clasica cu o aroma si putin ulei volatil devine usor acida. Intr-o apa cu PH-ul 7-7.5 aceasta diferenta prezinta interes pentru crap. In cazul apei dure (PH 8.5), nada de mai sus devine prea acida pierzandu-si atractivitatea ca urmare a gradientului ridicat de aciditate (diferenta mare de aciditate). In acest caz vom pune in nada putin carbonat de calciu sau coaja de ou care au rolul de a diminua aciditatea nadei. A se intelege aici ca problema este valabila atat pentru nada cat mai ales pentru momeala, cazul reprezentativ – buletele.

Aciditatea apei poate fi masurata cu reactivi sau se poate estima “la ochi”: o apa cu alge pline de cochilii de scoici si melcisori este in general calcaroasa, unde crapii cresc repede si unde intalnim exemplare mari. Aici ne vom feri sa utilizam nade acide. Din contra, in cazul unei ape cu PH sub pragul lui 7, pescuitul este mult mai usor de practicat, fiind mai putina hrana. In acest caz crapii raspund mai usor la nadele imbogatite cu aminoacizi, ulei de peste, faina animala (de oase), vitamine. Repet, in apele bogate in hrana, aceasta nada acida nu prezinta interes deosebit pentru crap. Am facut un experiment in cateva randuri: intr-o balta cu apa cu PH ridicat, am pescuit in conditii identice cu un bulete acid si unul simplu. Scorul de 4/9 in favoarea buletelui simplu a demonstrat teoria PH-ului. Cu ani in urma un pescar mai in varsta a pescuit langa mine folosind ca nada mamaliga ramasa de la masa. Eu aveam mamaliga speciala, indulcita, colorata si aromata. Numai ca mamaliga mea mi-a adus un crap de 1 kg pe cand vecinului, om simplu de tara, i-a adus 3 bucati la 3-8kg/buc..

Momelile si nadele pentru pescuitul crapului se impart in doua grupe importante, conform prezentarii din tabelul urmator:

Atunci cand momelile individuale nu dau rezultatele scontate, se recomanda utilizarea acestora in diverse combinatii (carcalete). Cel mai des se foloseste combinatia dintre o momeala vegetala si una animala (ex. mamaliga cu rama sau viemusi, cocolosul cu rama sau viermusi) si uneori rame si viermusi impreuna.

Asa cum s-a amintit in repetate randuri, momeala se alege in functie si de caracteristicile lacului (hrana naturala, PH-ul apei, natura fundului bazinului, hidrodinamica apei…) respectiv de anotimpul in care pescuim. Niciodata nu vom obtine satisfactii daca nu tinem cont de aceste observatii.

In continuare vom prezenta cateva retete de preparare/conservare a principalelor momeli de origine vegetala.

Porumbul
Este, prin excelenta, cea mai raspandita momeala pentru crap avand in acelasi timp si o eficacitate extrem de ridicata. Pe langa faptul ca porumbul este preferat de toti crapii, pretul acestuia este foarte redus iar utilizarea sa ca momeala este cat se poate de simpla. Porumbul se poate folosi in forma naturala (porumb de lapte sau uscat) sau prelucrat prin fierbere/conservare.

Porumbul crud (de lapte) este foarte eficient si se poate procura in perioada iulie-august, perioada de la formarea bobului si pana la uscare. Pentru a avea la dispozitie porumb crud si in alt sezon decat cel al verii, se colecteaza boabele crude si apoi se conserva prin congelare. Porumbul uscat este foarte eficient in special in cazul exemplarelor medii si mari de crap. Acesta se poate fixa de carlig cu ajutorul unui fir subtire (“fir de par”) trecut prin boaba gaurita, operatiune care necesita ceva experienta si rabdare. Operatia este mult simplificata daca boaba este fiarta; insirarea boabelor fierte pe “firul de par” (fir de nylon, ata, par de cal …) se poate face rapid, cu un ac simplu de cusut. Porumbul fiert mai prezinta avantajul ca se poate fixa direct in carligul de pescuit. Prin adaugarea unei arome in apa, in timpul fierberii sau conservarii, porumbul devine o momeala foarte atractiva pentru crap. Porumb fiert, gata preparat, puteti cumpara direct din magazinele de specialitate. Oferta este deosebit de generoasa fiind comercializate conserve cu diferite arome: de miere, de vanilie, de anason, de ciocolata etc. Cel mai eficient, dupa parerea multor pescari cu experienta, ar fi porumbul cu aroma de anason. Dar ce facem daca dorim sa folosim cantitati mai mari de porumb fiert ca nada in amestec cu alte ingrediente ? Costurile ar putea sa fie mult mai ridicate ! Solutia ar fi sa-l prepara chiar noi.

O reteta de mare succes in prepararea boabelor de porumb fiert este urmatoarea: se sorteaza boabele de porumb cu ajutorul unei site. Boabele sortate se pun intr-un vas, de preferinta din inox. Peste boabe se adauga apa, in cantitate cam de doua ori cat cea de boabe. Pentru a creste atractivitatea boabelor se pot adauga si o serie de arome sub forma de uleiuri volatile sau plante aromate (seminte de canepa, anason … ) adaugate in timpul fierberii. Este bine sa adaugam si putina miere sau zahar in apa in care fierbe porumbul. Boabele se fierb la foc mic timp de cca. 1 1/2 pana la 2 ore, in vasul permanent acoperit. Dupa acest timp se opreste focul lasand boabele sa se raceasca odata cu apa. In acest fel boabele fierte se umfla fara sa se sparga. Boabele “explodate” nu se folosesc la pescuitul crapului dar pot servi ca nada sau momeala pentru platica, babusca si caras. Ca arome pot fi folosite uleiurile volatile, Scopex, Aromex, mierea etc. Nu exista restrictii din punct de vedere al soiului de porumb folosit ca momeala insa eu prefer soiul de porumb “mocanesc” care prezinta o boaba neteda, lucioasa, de culoare rosiatica si care prin fierbere se umfla bine fara sa crape. In alte tari creste un soi de porumb cu boaba uriasa, foarte bun pentru pescuit si care se comercializeaza si la noi sub forma de conserve. De retinut ca atunci cand boabele se pun direct in carlig, numarul optim de boabe prinse in carlig este de 2-3, in functie de marimea acestora si de numarul carligului (deschiderea sa); intotdeauna trebuie sa retinem ca varful carligului trebuie sa fie liber, putin iesit din ultima boaba, altfel existand pericolul ca boabele sa impiedice carligul sa intepe pestele. Carligele se vor lega de linie cu fir textil de 0.2-0.25 mm grosime si o lungime de circa 10 cm lungime. Pe firul textil se pot insera inca 3-5 boabe, alaturi de cele prinse in carlig. De retinut ca primavara, la pescuitul ciortanului, se pot obtine rezultate superioare daca boabele sunt decorticate (se indeparteaza coaja).

Ca nada de o eficienta extraordinara mentionam boabele de porumb prajite in emulsii cu ulei de usturoi, care atrag si mentin pe loc si pe cei mai pretentiosi crapi. Acest tip de nada este mai putin cunoscuta si utilizata de catre pescari.

Graul

Este o samanta excelenta, foarte eficienta pentru crapi, desi adesea omisa de crapisti. Este foarte eficienta in special primavara, cand crapii prefera alimentele mici si moi. Nadirea cu grau, fiert sau nu, atrage si pesti mai mici care sunt urmati de crapi. Zgomotul de la impactul boabelor de grau cu apa atrage si stimuleaza crapii din zona. Singurul dezavantaj este ca graul atrage foarte multa albitura, care uneori ne sacaie prea mult.

Cartoful
Este o momeala care, sub forma de cubulete de diferite marimi si conservate in saramura, ne poate aduce capturi impresionante, in special cand celelalte momeli (porumb, bulete…) nu dau roade. Totusi, nu recomandam cartoful ca o momeala foarte eficienta ci mai degraba ca o alternativa pentru perioadele cand crapii nu consuma momelile traditionale.

Buletele
Fara indoiala, buletele reprezinta cea mai complexa momeala utilizata la pescuitul crapului, putand avea o gama foarte larga de marimi, culori, gust, miros si chiar densitate, caracteristici care nu pot fi obtinute la alte tipuri de momeli, cum ar fi semintele, de exemplu. O caracteristica foarte importanta a buletelor este aceea de a permite alegerea selectiva a speciilor de pesti pe care dorim sa-i pescuim, evitand astfel trasaturile sacaietoare ale altor “nepoftiti” (platica, carasul…). Si ca sa reamintim ca o momeala buna trebuie sa fie usor de digerat, buletele este realizat pe baza de paste fainoase, preparate prin fierbere, deci usor digerabile. Astfel, un bulet realizat dintr-un aluat bun va fi digerat in maximum 3 ore fata de unul cu componente brute (seminte) care poate necesita un timp de circa 5-6 ore pentru o digerare completa, ciclul de hranire fiind redus in primul caz la jumatate, iar crapul va manca mai des

O alta caracteristica importanta a buletelor este consistenta. Se considera ca un bulete de calitate trebuie sa aiba o consistenta care sa-i asigure o rezistenta corespunzatoare in timpul lansarii si sa reziste in apa mult timp, fara a se inmuia si apoi dezintegra in apa; cand crapul musca buletele, acestea trebuie sa se sparga fara efort prea mare, moment in care se elibereaza un norisor de arome ce nu-i va permite crapului sa plece fara a consuma momeala. Primavara, buletele pot fi ceva mai moi. Alegerea compozitiei optime a buletelui trebuie sa se faca in functie de sezon, de PH-ul apei, de specia de crap urmarita etc.

Principalele ingrediente ale buletelor sunt, in ordinea preferintelor, faina de soia, de orez, proteinele de lapte, faina de peste, faina de grau, de porumb etc.. Soia si faina de peste proaspata dau rezultatul cel mai spectaculos aproape pentru toate speciile de crap. Pentru a usura realizarea buletelor se pot utiliza cu mare succes amestecurile STAR BAITS care permit obtinerea oricarui tip de bulete. Cele mai bune rezultate am obtinut cu Protein Mix si Fish Mix, proportia celor doua componente fiind variabila de la un anotimp la altul. Aceste amestecuri contin printre altele si elemente solubile care sporesc atractivitatea momelei, similar aromelor. O remarca foarte importanta este ca buletele trebuie sa fie proaspete pentru a da rezultatul scontat, adica marele crap. Un bulete vechi este deseori ocolit de crapii experimentati.

In continuare va prezentam urmatoarele retete de bulete, preluate din literatura de specialitate si incercate de noi cu succes in decursul ultimilor doi ani. Desi pregatirea prin mijloace proprii a buletelor nu este prea simpla, marele avantaj consta in prospetimea garantata a acestora.

….Obs: toate semintele si germenii mentionati in retetele de mai sus se macina inainte de prepararea aluatului. La un kg de mixtura se adauga de la 5 la 10 oua proaspete. Modul de preparare este urmatorul: se amesteca ingredientele timp de 15-20 min. dupa care se lasa aluatul la dospit tot cam 15-20 min.. Acesta trebuie sa aiba o consistenta nu prea moale dar nici prea dura si nu trebuie sa fie lipicios.

Dupa aceasta operatie are loc modelarea buletelor fie manual, similar prepararii perisoarelor, fie cu ajutorul unor forme speciale similare celor prezentate in figura alaturata. Buletele se fierb si apoi se aseaza pe o panza pentru a se usca. Marimea buletelor variaza de la 8 mm (microbulete) la 35 mm (bulete Jumbo).

Cele mai spectaculoase capturi au fost prinse, in cele mai multe cazuri, cu ajutorul buletelor medii 18-20 mm care se pot lega de carlig (1 sau 2 bucati) cu ajutorul unui fir ca in figura alaturata. Firul utilizat poate fi un fir dentar. In cazul buletelor foarte mari, frecvent au loc rateuri datorita “mascarii” carligului de catre bulete.

Pentru a realiza bulete aromate, gama de arome Star Baits este foarte potrivita. De mentionat ca atunci cand buletele simple nu dau rezultate, se recomanda utilizarea aromelor in combinatie cu solventi, acizi organici, aldehide de fructe. Inainte de lansare, dupa caz, putem folosi aromele tip spray. Cand nada este aruncata in cantitati mici se recomanda supradozarea buletelor cu arome. Daca nadim din abundenta atunci vom fi mai economi cu aromele. Ori de cate ori avem ocazia, nu trebuie sa omitem din reteta si o mica doza de zahar, ca atractant.

Rezultate remarcabile putem obtine adaugand la reteta uleiuri volatile de usturoi (foarte eficient), coriandru, canepa, anason, chimen, menta, lamaie. Uleiurile pure precum Complex Oil sunt de asemenea destul de eficiente. Uleiurile se introduc in compozitia aluatului, la preparare, sau se pot folosi la umectarea buletelor inainte de lansare. Tensiunea superficiala foarte mare face ca uleiurile sa fie absorbite foarte rapid in masa buletelor. Trebuie mentionat ca uleiurile volatile sunt foarte concentrate astfel ca poate fi suficienta pentru aromare si o cantitate echivalenta cu 3-4 picaturi/kg de aluat. In literatura de specialitate straina se mentioneaza cazul unui campion mondial de pescuit la crap care umecta buletele in tuica naturala. Se pare ca aroma alcolului, in general, este agreata de crap; totodata, alcolul (tuica) favorizeaza descompunerea lenta a stratului superficial al buletelui care difuzeaza lent in apa atragand pestii. In lipsa uleiurilor putem folosi si ierburile si semintele aromatice. Personal folosesc cu bune rezultate leusteanul, anasonul, coriandrul, menta, seminte de canepa. Reamintim ca, in apele foarte bogate in hrana, buletele simple pot fi uneori mult mai eficace decat cele puternic aromate.

Culoarea buletelor nu este esentiala dar este bine sa fie in ton cu aroma (bulete cu miros de peste-culoare maro etc.). In apele intunecate culorile deschise pot da rezultate bune. O categorie aparte de bulete o reprezinta buletele solubile. Acestea se folosesc cu randament bun primavara si iarna; vara sunt la fel de preferate dar atrag “albitura” care le pot consuma inainte de venirea crapilor. Buletele solubile se pot prepara din acelasi aluat ca si celelalte dar uscate, fara a fi fierte sau, dupa preferinta, se pot fierbe cel mult 1-3 minute. Pentru cele nefierte, in reteta oualele se inlocuiesc cu lapte praf. Atentie ! Aceste bulete pot da rezultate satisfacatoare si bune la pescuitul fitofagului (in special crapul Novac).

In cazul lacurilor cu fundul acoperit de vegetatie sau cu strat gros de noroi, utilizarea unor bulete flotante, plutitoare, poate fi salvatoare. Acestea se realizeaza in conditii mai speciale utilizand mixturi cu granulatie fina, bogate in proteine de lapte. Mix Flottant Star Baits si Protein Mix, cernute fin, reprezinta varianta cea mai indicata. Buletele flotante bine realizate pot rezista in apa si 24 de ore. Dupa caz, buletele flotante pot fi incarcate cu mici fire de plumb astfel incat densitatea echivalenta sa fie apropiata sau putin mai mare decat cea a apei.

In continuare prezentam doua retete de bulete clasice, apartinand unor campioni mondiali de pescuit la crap, retete care au la baza produsele firmei Sensas.

Primavara putem folosi reteta de toamna dar fara fierbere, ci doar uscare 5 zile in aer liber. In ultima instanta, cand nu reusim sa realizam un bulete de calitate, sau cand timpul nu este generos cu noi, putem achizitiona buletele din comert. Rezultatele cele mai bune le-am inregistrat cu buletele produse de Sensas, cu conditia ca acestea sa nu fie prea vechi.

Mamaliga
Mamaliga este nada/momeala cu cea mai larga utilizare in pescuitul sportiv. Aprecierea acestei nade se datoreaza in primul rand usurintei cu care este realizata dar si rezultatelor remarcabile obtinute in pescuitul mai multor specii de pesti dintre care amintim carasul, platica, albitura si nu in ultimul rand crapul.
Mamaliga pentru nada
Pentru a pregati o mamaliga pentru nadire nu avem nevoie decat de malai, de preferat extra, si de apa. Se pune apa la fiert intr-un tuci de fonta, cu 2-3 maini de malai in ea si se lasa la fiert pana da in clocot. Apoi adaugam cam jumatate din cantitatea de malai necesara, ajustandu-se cantitatea de apa astfel incat compozitia sa fie putin vascoasa. Dupa caz, vom adauga colorant alimentar rosu sau galben (sofran), arome, indulcitor (zahar, miere), seminte de in, floarea soarelui etc., prajite si macinate. Se amesteca cat mai des pana cand compozitia este bine fiarta. In continuare vom adauga treptat si vom amesteca bine si restul de malai pana se obtine mamaliga de consistenta dorita. Mamaliga se va rasturna pe un capac de lemn avand grija sa nu cada coaja arsa si afumata, formata pe fundul tuciului. Mamaliga astfel obtinuta se poate folosi cu succes ca nada pusa pe arc, fiind in acelasi timp si balast, sau poate fi aruncata in zona de pescuit cu ajutorul unei prastii. Reteta poate fi adaptata in functie de inventivitatea fiecaruia. Unii pescari adauga in continutul nadei si mici cantitati de gainat de pasare (de gaina). Se pare ca mirosul acestuia atrage foarte bine crapul, in special pe cel romanesc. Uleiurile volatile de usturoi, o picatura, maxim doua, sunt de asemenea foarte eficiente.

Mamaliga pentru momeala (patratica)
Spre deosebire de mamaliga pentru nada obtinuta prin reteta de mai sus, mamaliga pentru patratica, folosita ca momeala in carlig, este mai greu de realizat. Aceasta nu trebuie sa fie prea dura insa trebuie sa fie suficient de rezistenta pentru a ramane in carlig in timpul lanseului si, dupa aceea, timp de mai multe ore, in apa. O mamaliga incorect realizata nu rezista in apa decat circa 20-30 min., ceea ce este total insuficient, mai ales la pescuitul crapului. O mamaliga de calitate este usor plastica dar suficient de dura pentru a se pastra in carlig timp de cel putin 2-3 ore. Retetele de preparare a mamaligii pentru patratica sunt destul de numeroase si care mai de care se poate lauda cu un artificiu care asigura produsului sau un succes teribil. Stiti cum sunt pescarii !

In continuare va voi prezenta o reteta proprie, la modul relativ spus, dar care va poate da satisfactii depline.

• Se ia o masura de faina si doua de malai fin cernut. Se pune cca. 1/3 din cantitate la fiert intr-un ceaun cu circa 3 masuri de apa. Cand compozitia a fiert, se adauga 1 lingura de miere sau 2-3 pastile de zaharina (nu fermenteaza prea repede), un virf de cutit de sofran si 4-5 picaturi de esenta de anason. Se adauga treptat si cantitatea de malai/faina ramase, amestacandu-se continuu. Cand s-a fiert suficient, mamaliga se rastoarna pe un capac de lemn. Se introduce mamaliga intr-o bucata de panza, dres de dama si se face o minge ceva mai mare decat pumnul, stransa bine cu materialul respectiv si apoi latita pentru a putea fi fiarta uniform pe intreaga sectiune. Deci, dupa aceea se fierbe pana cand aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa sa se scurga pe un fund de lemn dupa care se scoate din material.
  Aceasta poate fi apoi:

  • taiata cubulete de diferite marimi (cu latura de 6-30 mm), dupa dorinta;

  • facuta cocolos prin framantarea acesteia impreuna cu putin srot, pesmet macinat sau chiar putina paine proaspata. Pentru a putea fi framantata, mamaliga se inmoaie putin in apa pana devine de consistenta plastelinei.


De tinut minte:

• mamaliga nu trebuie sa aiba miros de mancare, prajeli sau alte alimente pe care le consumam sau le-am preparat anterior in ceaun;

• fumatorii trebuie sa se abtina de la fumat in tot acest timp, chiar daca le este greu, deoarece mirosul de tutun nu este deloc agreat de crap. La fel cand fixam nada si momeala in carlig. Tutunul este cea mai eficienta “antimomeala”;
• apa pentru prepararea mamaligii este bine sa fie luata din lac sau dintr-o fantana curata, apa plata imbuteliata sau, in caz extrem, apa de robinet tinuta 1-2 zile intr-un vas in aer liber;
• in loc de zahar este preferabil sa folosim miere curata sau pastile de zaharina, deoarece mamaliga va fermenta mai greu pe timp foarte calduros.

Surse:(http://revistalupeste.ro)

Aceasta montura se folosete la pescuitul crapului cu boiles, boabe de porumb sau orice alta momeala care se poate fixa pe firul de par.

La realizarea ei nu se va face nici un fel de compromis in materie de calitate a componentelor, deoarece cand pescuiti cu asa ceva, trebuie sa va asteptati la capturi impresionante. Pescarii care merg la concursuri de crap, folosesc aceasta montura.
Pentru realizare aveti nevoe de: 2 varteje, 1 stopper, 2 margele, 1 tub antitangle, 3 protectoare nod, 1 varnis, 1 carlig nr. 5-6, 1 plumb de 50-90gr. cu forma aerodinamica, 1m fir textil 0.25-0.3.
Se vor folosi nodurile: “Knotless” pentru carlg si “Swivel double” pentru varteje cu capatul asigurat print-un nod obisnuit.

_____________________________________________

Montura fixa crap-caras

Pentru realizarea acestei monturi, aveti nevoie de: 1 vartej, 1 naditor arc, 2 carlige nr.4 sau 5 galbene sau negre, 3 protectoare nod, 1 T(teu-antitangle), 1M fir monofilament 0.25-0.3 sau textil 0.2 (in functie de dimensiunea pestilor urmariti se poate confetiona si cu fire mai groase ex. 0.4).

Se vor folosi nodurile: “Uniknot” sau “Grinner” la legarea vartejului si naditorului, “Snell” sau “Snood” pentru legarea carligelor si bucla “Longliners” pentru legarea primului carlig pe linie (prin teu).
Protectorul de nod, poate fi confectionat din camasa izolatoare a unui conductor electric ne litat de 0.75mm, sau varnis termosensibil folosit in electronica (se gaseste la magazinul connex).
La final, montura nu trebue sa depasasca 45-50cm. lungime.

_______________________________________________

Montura “Bomba”

Aceasta montura este o montura de fund, si se folosete la pescuitul crapului si carasului, numai pe lacurile private care permit sa se pescuiasca cu acest tip de montura. Cu aceasta montura este interzis a se pescui in apele apartinand domeniului public, datorita faptului ca avand mai mult de 2 carlige, contravine legii 192 din 19/04/2001

Pentru realizare aveti nevoie de: 1 momitor fix, 1 vartej, 1 varnis de 1cm lungime si 3-4mm diametru, 4 sau 5 carlige nr.5, 100cm fir mono de 0.3 sau textil 0.2, 20cm fir mono de 0.4 sau textil.

Realizare: Fiecarui carlig i se va lega un fir cu lungimea de 20 cm. Vanisul va fi gaurit in zona mediana, din exterior catre interior, cu un ac de cusut, practicandu-i 4 sau 5 gauri de jur imprejur (cate o gaura pentru fiecare carlig). Fiecare carlig va fi introdus cu firul inainte, in cate o gaurica a varnisului, eventual va folositi de acelasi ac de cusut. Se va trage de fire pana ajung carligele langa varnis. Se leaga toate carligele de capatul de sus al momitorului, in asa fe incat fiecare carlig sa nu depasasca in lungime momitorul. Se ia firul de 0.4 si se leaga cu un capat de momitor, trecandu-l prin varnis, iar la celalat capat se va lega vartejul.

__________________________________________________________

Montura Helicopter

Montura helicopter se foloseste la pescuitul crapului, fiind una dintre cele mai prinzatoare monturi.

Aceasta se datoreaza faptului ca firul cu carligul se roteste liber in jurul axei antirasucitorului (antitangle) si ajunge pe fundul apei intr-o pozitie naturala, care nu-l face pe crap sa fie suspicios.

___________________________________________________________

Montura “D”

Se confectioneaza identic si are acelasi scop ca si montura “Fir de par “cu deosebirea ca se va folosi un mic inel de otel pentru prinderea boiles-ului si se va lega dupa cum urmeaza.Surse(http://pescarinebuni.tripod.com)

cu

_____________________________________________________________

In tara noastra salaul traieste in mod natural in Dunare, in baltile si afluentii ei cit si in lacuri interioare din zona litoralului. Prin populare acestia pot popula si baltile izolate dar adaptarea acestora este mai dificila. In urma unui experiment de populare cu salau, prin anii ‘80, balta Fundeni – Frunzanesti era renumita prin capturile de salau prinse de pescarii sportivi insa, dupa citiva ani de la ultima populare specia a disparut complet. Salaul prefera apele limpezi unde isi poate urmari prada in voie. Ca pentru orice peste rapitor, hrana este constituita din mici vietuitoare acvatice si in special pestii mici. Salaul are corpul alungit, rotunjit, subtiat mult spre coada, capul mare, gura larga. Are dinti ascutiti cu cite doi colti ascutiti pe fiecare falca. Culoarea este verde-cenusie iar burta este alba. Pe spate acesta prezinta 8-12 dungi. Salaul poate atinge o lungime de pina la 1 m si 15 kg greutate. Dimensiunea minima permisa pentru a retine salaul este de 50 cm. Reproducerea sa are loc primavara, in lunile martie-aprilie. Pescuitul salaului se poate face cu undita cu fir subtire (0.2-0.3 mm ) sau cu lanseta iar struna va fi din fir de nylon sau din materiale compozite, rezistente, ca si in cazul stiucilor. Momeala cea mai folosita este pestisorul viu si se agata in ac de buza cu virful iesit prin nara astfel incit acesta sa ramina in viata cit mai mult timp. Cirligul va avea nr. 6-8 fiind recomandat un plumb usor (max. 15 g). Pluta va fi lunga (peste 15 cm), confectionata din pene de gisca sau din alte materiale moderne. Salaul musca hotarit, inteparea trebuind sa fie prelungita si ferma. Nu trebuie sa ne grabim la intepare deoarece salaul este lacom si insista mult asupra momelii. La muscare pluta coboara usor pina dispare complet spre adincurile apei. Cind nu se mai vede nimic, dupa un timp, intepam energic. Pe cit posibil vom incerca sa mentinem pestele la suprafata altfel acesta se poate ascunde dupa obstacolele situate pe fundul apei. Sezonul salaului incepe din august si tine pina la inceputul iernii. Orele favorite sunt cele dupa rasaritul soarelui si spre amurg. Salaul se poate pescui si la naluci dar rezultatele sunt in general mai slabe decit la pestisor viu.

Surse:( www.pescuitul.ro)