Vremea deosebit de caldă pentru luna decembrie a atras foarte mulţi pescari amatori în Delta Dunării. Lacurile şi canalele sunt populate, bărcile pleacă dis de dimineaţă pline cu pescari porniţi în căutarea marii capturi, iar “monştrii” nu se lasă aşteptaţi, anul acesta fiind, conform veteranilor, un an foarte bun de crap. Pescuitul la crap presupune lansete mai solide, fir rezistent şi cât mai multă inspiraţie la capitolul momeală.

       “Poţi să ai cinci feluri, cum avem noi acum la mai multe lansete şi toată ziua să muşte doar la un singur fel, că aşa vrea el, are şi crapul pofte. Uite de exemplu azi s-a prins numai la boabe de porumb ţinute în esenţă de portocală! Dimineaţa râdeam când am auzit de aroma asta, am încercat cu vanilie, mămăligă, râme roşii, nimic, a tras doar la aroma de portocale, poate ştie că vine Crăciunul“, povesteşte Dan Drăgan, un pescar venit la două – trei zile de baltă împreună cu doi prieteni din Constanţa.
Pentru a avea mai mari şanse de succes, pescarii obişnuiesc să momească locurile, aruncând în apă cu o zi – două înainte de partida de pescuit cam un sac de porumb boabe. Sunt însă foarte mulţi oameni care vin pur şi simplu pentru relaxare, pentru a scăpa de stres-ul cotidian, de zgomotul din oraş.
“Am avut o perioadă grea, am avut de făcut un proiect la firmă, contracte, nu mă mai ţineau nervii deja şi chiar nevastă-mea mi-a zis -du-te la pescuit două zile să te relaxezi. Ziua stăm la peşte,seara gătim ce prindem, adică mai mult carnea pe care am adus-o de acasă, stăm la o bere şi povestim, nu se aud maşini, telefoane, e altă viaţă“, povesteşte şi Eugen din Constanţa.        Legăturile sunt făcute de ani, uneori chiar de zeci de ani şi oameni de prin diverse colţuri ale ţării se întâlnesc o dată pe an în Delta Dunării. Fiecare este cunoscut după stil şi performanţe, discuţiile sunt uneori greu de descifrat pentru novici- voblere, barbete, boiles, iar poveştile despre capturi celebre, unele chiar vechi de foarte mulţi ani, sunt cunoscute în amănunt de majoritatea celor adunaţi seara în jurul focului.
Cazarea este destul de ieftină, în funcţie de pretenţii, începând de la 25 de lei patul în cameră şi până spre 100 cu masă, de peşte bineînţeles.
“Dacă nu prinzi la undiţă sau lansetă mai ai o şansă, dai la portofel şi sigur pică ceva“, glumesc localnicii din Crişan.

Surse : (http://www.acum.com.ro, Scris de Cristian DOGARU

Multi pescari entuziasti pleaca in Delta Dunarii, inarmati cu o sumedenie de lansete, care de care mai fragile, cu fire monofilament de 0.25 pentru crap, cu kilograme de nada, rachete de nadire, bambine si tot tacamul pentru pescuit pe lacuri. Toate acestea nu sunt decat bagaj inutil, deoarece pe Dunare si in Delta Dunarii se pescuieste cu totul altfel decat in lacuri.

In primul rand, sa nu credeti ca Delta este paradisul pescarilor, unde, lansezi la intamplare si pestii stau la coada sa inhate momeala dumneavoasta. Fiind o intindere mare de ape, pestele trebuie cautat pe canale sau in ghioluri iar dumnevoastra nu aveti atata timp la dispozitie. Daca vreti sa prindeti peste in Delta, trebuie sa gasiti un localnic sau sa apeleti chiar la proprietarul pensiunii unde locuiti, care sa va indrume catre locurile unde se prinde peste in acel moment, deoarece Delta este schimbatoare. Dupa cateva zile cu capturi deosebite si din belsug, in acelasi loc, nu se va mai prinde nimic, pentru ca, prin natura lui, pestele circula, Delta nefiind nadita de nimeni…

Echipamentul:

- Lansele de crap si somn in numar de 2-3 bucati sunt suficiente, ele trebuie sa fie puternice, din doua segmente, cu putere de aruncare 100 – 180gr. si lungime de maxim 2.70. O lungime mai mare nu este necesara, nefiind nevoie sa aruncati departe iar daca veti pescui din barca, mai mult va vor incurca. Nu recomand folosirea lansetelor telescopice deoarece datorita imbinarilor multiple rezistenta totala scade.

- Momeala pe care o veti folosi in Delta va fi dupa caz, rama neagra, tipari, baboi, mamaliga, porumb, toate acestea putand fi gasite pe plan local, fara a fi necesar sa le carati de acasa, ingeunand si complicand bagajul.

- Momelile artificiale pentru pescuitul rapitorilor, vor fi Oscilante Dolingen – toata gama, oscilante S argintii, eventual cu solzi incrustati, in cazul pescuitului stiucii si shaduri in culori deschise (alb sau sidef), pentru pescuitul salaului.

Nota: La pestii rapitori, intotdeauna se vor folosi strune.

- Firele folosite la pescuitul in Delta sunt fire monofilament de calitate, de 0.35 – 0.50 pentru crap si somn si monofilament incolor sau fluo de 0.25 – 0.30 pentru stiuca si salau. Daca va puneti intrebarea; “De ce asa groase?”
Iata si raspunsul:
Pentru ca pestii de aici sunt uneori mai mari dar, intotdeuna mult mai puternici decat cei din lacurile-crescatorii de pe langa orase.
Un crap mediu de 3Kg de Dunare are puterea unui crap de 6kg de lac si asta nu pentru ca ar fi reincarnarea lui Supeman in crap, ci deoarece crapul salbatic trebuie sa circule, sa-si gaseasca singur hrana, inotand in curentul puternic al Dunarii multi kilometri pe zi. In contrast cu acesta, crapul de lac este sedentar, el nefiind nevoit sa faca aproape de loc miscare pentru agonisirea unei mese, caci este bine hranit, in locuri stiute si chiar la ore fixe.

- Carligele vor fi bune calitativ, cumparate nu din piata, ci de la un magazin de specialitate, fabricate sub o marca recunoscuta (Mustad, Gamakatsu, etc), asta pentru a nu avea surprize de genul “carlig indreptat”, “carlig rupt” sau “carlig bont”.

- Plumbul folosit la monturile de crap si somn va fi plat, culisant sau fix, cu greutatea de min. 100gr., altfel curentul din Dunare va va duce monturile pana la Marea Neagra.

- Clopoteii de avertizare vor lua locul bambinelor si vor fi montati pe varful lansetei. Ca alternativa, semnalizarea muscaturii poate fi observata si la varful lansetei, caz in care lanseta va fi pozitionata cu varful in sus, la 45°.

- Montura recomandata pentru pescuitul crapului si al somnului ar fi cea din imaginea urmatoare, la executarea careia se vor folosi:
- Agrafa cu forta de tractiune 15-25Kg
- Fir textil de 0.25
- Plumb plat, culisant cu greutatea de 100gr
- Stopper
- Carlig nr. 6/0 – 8/0

Acest articol nu reprezinta o regula a pescuitului la Dunare sau in Delta Dunarii, ci un indrumar general, nu trebuie sa il urmati neaparat, iar cei ce nu cred sunt liberi sa experimenteze pe pielea lor cam cum sta treaba…

*Articol dezvoltat in baza propriei experiente si a informatiilor primite de la domnul Ovidiu, proprietarul pensiuni “Ovidiu”, situata pe bratul Sulina, sat Crisan si, nu in ultimul rand, multumita lipovenilor din aceasta zona.

Fir intins!

Surse: (http://pescarul.net)

Acest instrument destinat numai la pescuitul somnului a fost, probabil, inventat pe undeva prin jurul Marii Negre sau poate Caspice. In orice caz, in zona naturala de raspindire a somnului, bazinele Dunarii si a Volgai.

Cu toate ca m-am nascut, am copilarit si am pescuit in Romania, soarta nu a vrut sa invat tehnicile de pescuit la clonc in tara in care somnul si cu mine ne avem originile, ci in Franta, unde primul somn a fost prins abia in 1977, adica putin mai mult de un an de la venirea mea.

Inainte de acest an, somnul era necunoscut in Franta, dar si in Spania sau Italia. Tin sa precizez ca nu eu sunt la originea introducerii acestui peste pe meleagurile Europei occidentale.

Silurus Glanis s-a raspindit cu o viteza uluitoare, trecind dintr-un bazin fluvial in altul prin canale, ori introdus in alte locuri de pescari dornici sa se masoare, in sfirsit, cu pesti capabili sa indoie o lanseta, fara sa trebuiasca sa se deplaseze sub tropice.

In anii 80 au inceput sa se prinda somni din ce in ce mai des, si din ce in ce mai mari, cu exemplare care depaseau 1m50. Citiva pescari s-au specializat la pescuitul acestui peste, au devenit ghizi, unii traind chiar, numai din aceasta activitate. Trebuie sa-i citez pe Jean-Claude Tanzilli, Fabien Monvoisin, Joël Parcel si Georges Ribeiro. O sa vedeti de ce acesti oameni au o mare influenta asupra acestui articol.

In ianuarie 1991 citesc un articol intr-o revista, scris de JC. Tanzilli “26 de somni in doua zile” Articolul ala m-a facut sa turbez, am scos ce avem pe contul in banca, am fost sa-mi cumpar barca, am inchiriat o casa pe malul riului Saone, pe unde pescuia Tanzilli, si in luna mai eram acolo cu familie cu tot pentru o saptamina. Am prins 0 somni in acea saptamina. Precizez ca pe vremea aia cloncul nu era cunoscut in Franta.

In 93 am mai facut o incercare pe timpul unui concediu de vara de doua saptamini fara sa prind un somn. Cum reuseam sa prind alti pesti mi-am spus “ok somnul nu e pentru mine” si gata.

In 1994 Fabien Monvoisin a facut o vizita in Europa rasariteana si acolo a invatat cum sa utilizeze cloncul. Imediat rezultatele la fiecare iesire la pescuit au crescut uimitor de mult, si in primavara anului 1995 a iesit pe piata un “clonc Monvoisin” facut de firma Dam. Imediat ghizii de pescuit au adoptat cloncul, si la inceput au cumparat tot stocul de cloncuri de pe piata ca sa fie singurii care utilizeaza acest instrument, macar un sezon.
La inceputul lunii August 1995 mi s-a propus sa particip la filmarea unei emisiuni despre pescuitul somnului, nu pentru ca eram “mare pescar de somn” ci din motive pur profesionale, eu lucrind in domeniul audio-vizual. Asa am ajuns sa petrec doua zile in aceeasi barca cu Joël Parcel (inventatorul monturii H2O, Sert) si Georges Ribeiro zis “Jojo”.

S-a pescuit numai la clonc, acel an fiind primul in care cloncul a fost utilizat in Franta. In prima zi Joël a prins 10 somni in timp ce Jojo si cu mine unul fiecare. Am incercat si eu sa folosesc instrumentul insa n-am reusit sa scot sunetul care trebuie.

A doua zi Joël a prins in primele zece minute de pescuit un somn de doi metri, ceea ce a permis realizatorului, care era in acelasi timp si producator, sa dea emisiunii titlul pompos “Les plus gros silures” (cei mai mari somni).

Cum m-am intors acasa dupa aceasta experienta mi-am cumparat un clonc si urmatorul week-end m-am dus la mica balta pe care o inchiriez, am intrat in apa pina la coapse si am batut apa pina am ajuns sa scot “sunetul” cu amindoua mainile. Nu se stie nici odata pe care parte a barcii o sa fiu nevoit sa utilizez cloncul. Din aceasta cauza prietenii m-au poreclit “King Clonc”.

Primavara urmatoare m-am intors pe locurile filmarii pentru o saptamina si de data asta am avut rezultate.

De atunci pratic pescuitul la clonc in fiecare sezon. Acest tip de pescuit nu este insa tipul meu preferat dar sunt situatii in care este cel mai eficace.

Cum cind si cu ce utilizam cloncul?

Cred ca este inutil sa precizez ca la pescuitul cu cloncul trebuie neaparat o barca. Se pescuieste deci din barca, in deriva, impins de curent pe riu si de vint pe lac. Este inutil sa bateti apa ore intregi in acelasi loc.

Daca dispuneti de un sonar performant puteti gasi gropile, pe riuri sau lacuri, unde stau somnii in timpul zilei. Tehnica consista in a va plasa in amonte si a va lasa sa derivati cu momeala atirnind sub barca, cam intre 1 si 2 metri deasupra fundului. Daca prindeti la prima deriva va mai plasati o data si iar incepeti pina nu mai prindeti.
In caz ca nu aveti cum sa gasiti locurile unde se string somnii nu e nimic. Derivati in curent cu momeala sub barca batind din clonc cam de trei ori la 10 secunde. Precizez ca Joël a prins somnul de 2 metri intr-un loc unde sonarul nu arata nimic si fundul era curat ca palma.

Ce momeala?

Cele mai utilizate sunt rimele serpesti, sunt si mai usor de gasit, altfel merge bine sepia, brate de caracatita, intestine de pui, cam tot ce are gust, miros si atirna ondulind in curent. Se ma utilizeaza si peste viu, de data asta cu o pluta puternica, dar tinuta linga barca. Eu nu ma mai complic cu pluta. Dar pescuiesc cu o singura lanseta. Utilizarea plutei se justifica prin faptul ca vrei sa pescuiesti in acelasi timp cu doua lansete cu plutele reglate la adincimi diferite.

Monturi si lansete.

Orice lanseta puternica convine acestui stil de pescuit. Preferati pe cele scurte, ocupa mai putin loc in barca. Pe mulineta se pune de preferinta fir textil, din cauza soliditatii.

Cele mai bune lansete pentru pescuitul la clonc sunt cele cu firul interior. Au fost multe cazuri in care firul atingind fundul n-a stat intins, cind s-a re-intins s-a rasucit in jurul inelului de virf. Cind a tras somnul s-a rupt lanseta din aceasta cauza. Cu lansetele cu firul interior acest lucru nu se poate intimpla, vedeti de ce pe fotografie:

Montura este extrem de simpla. O oliva de plumb culisanta de o greutate care variaza in functie de curent, eu utilizez cel mai des 50gr. Ceea ce ajunge sa tina momeala sub barca pe un curent lent sau mediu. Oliva se blocheaza pe o agrafa cu virtej de care e agatat un forfac de 20-30 cm cu o ancora mare sau un cirlig simplu cu ochet cit de mare gasiti.

Mai exista si montura cu plumbul ascuns intr-o caracatita de plastic, place mult pescarilor, nu am stabilit inca daca e mai eficienta decit cealalta sau nu.

Sunetul cloncului.

Este greu de explicat in cuvinte cum trebuie sa sune cloncul. De aceea am facut un mic montaj, in MPEG, ca sa va faceti o idee despre sunet dar si asupra unghiului cu care cloncul trebuie sa intre in apa ca sa iasa un sunet corect.

clonc.mpg

Acest filmulet ne aduce in mod logic sa vorbim despre :

Diverse tipuri de clonc

Au aparut pe piata o sumedenie de feluri. Dar nu prea am vazut o mare diferenta, nici la sonaritate, nici la eficacitate. Cu capete concave, convexe sau drepte fac toate cam acelasi sunet. Pe filmulet incep cu al treilea clonc de pe prima fotografie si termin cu cel din aluminiu, numarul 1 pe fotografie. Nu se aude o mare diferenta.

Limitele clonc-ului

Dupa doua sezoane de utilizare , 1995 si 96, pescuitul la clonc a inceput sa-si arate limitele. Asta numai in locurile unde a fost utilizat mult, poate chiar abuziv. In aceste sezoane o mare cantitate de somni au fost prinsi, si marea majoritate au fost eliberati. In primavara anului 1997 ghizii au constatat ca somnii nu mai sunt atrasi de sunetul clonc-ului ci, din contra, fug cum il aud. Ghizii au inceput deci sa caute noi portiuni de riu unde cloncul nu mai fusese utilizat pina atuncea. Pina la urma au reusit sa educe cam toti somnii de pe valea riului Saone si a Ron-ului.

Sunt putine sanse ca in Romania sa se intimple o astfel de educare a somnlui fata de clonc. Cum un somn prins este, de obicei, condamnat, lectia nu-i poate folosi a doua oara. Dar asta-i si cauza pentru care exemplarele mari sunt rare in Romania, pe cind in riurile occidentale somni ce depasesc 1m50 se prind in mod foarte curent. (nu electric)
La ora actuala pe Saone si Ron cloncul se foloseste destul de putin. Somnii fiind prinsi si reprinsi, au invatat sa fuga daca aud sunete facute de om. Pescarii sunt obligati sa se apropie cu o mare discretie de gropile unde se obihnesc somnii, utilizarea motorului electric la acesta faza este obligatorie. Unii opresc complet motorul cu o suta de metri inainte de post si asteapta sa-i duca curentul.

Cite odata mai apare un incepator care utilizeaza si el cloncul de putin timp si are succes citeva zile.
Pe riurile unde cloncul n-a fost utilizat in mod abuziv, el continua sa fie eficace tot sezonul. Adica din aprilie pina in octombrie-noembrie. Va pot spune cu precizie cind se termina sezonul clonc-ului : cind va ingheata mina cu care bateti apa.

In concluzie va recomand sa incercati acest tip de pescuit, sa mai lasati din somnii prinsi sa creasca, chiar daca se vor educa. Mi s-a intimplat sa prind somn deja prins de J.C. Tanzilli, acesta din urma le facea un mic tatuaj pe burta. Fiecare somn avea un tatuaj diferit. Asta a fost o colaborare intre Tanzilli si universitatea din Lyon care studia viteza cresterii si migratiile somn-ului. El tinea un carnet cu toti somnii prinsi, lungime, greutate, loc si tatuajul pe care l-a facut. Pescar-ul care prindea din nou somnul dupa ce-l masura si cintarea facea o fotografie a tatuaju-lui, o trimitea lui Tanzilli indicind-ui locul capturii.

Sunt sigur ca dupa ce o sa cititi aceste rinduri o sa dati fuga la primul magazin ca sa va procurati acest instrument. In general functioneaza toate, fie ele fabricate la Periprava sau la Hong Clonc.

Fir intins !

Articol scris de d-nul , Tudor Oprescu

www.carnavenir.com

Surse http://www.rapitori.ro)

Denumire stiintifica: Aspius a. aspius
Raspandire

Fiind peste de apa dulce, poate fi intalnit: in Dunare, poate urca pe rauri si sa ajunga pana in zonele de deal, in raurile de apa salcie ale Deltei si chiar si in lacurile litorale.

Descriere

Corpul avatului este alungit, viguros, cu solzi mici bine fixati cu striuri, cu spinarea si muchia ventrala rotunjite, inotatoarea dorsala mai inalta decat lunga, taiata oblic si mult impinsa spre coada. Are capul conic, gura mare, larga, cu falca de jos arcuita in sus.

Colorit: muchia spinarii bate in verde – albastrui, iar laturile si pantecele sunt argintii lucioase. Aripioarele ventrale au marginile roscate.

Dimensiuni: in conditii normale, atinge in apele noastre lungimi medii de 30-50 cm si pana la 1 kg greutate.

Comportament

Traieste singuratic, in special in straturile superioare ale apei.

Se reproduce prin martie, in rauri, pe fund pietros sau nisipos unde femelele, cam in al cincilea an de viata, isi depun icrele – intre 80.000-100.000 icre.

Se hraneste cu peste mic. Astfel, in ordinea preferintei: obletul, rosioara, platica, plevusca, iar in josul Dunarii, puietul de scrumbii. Nu refuza nici crustacei, moluste, viermi sau insecte.Perioada cea mai intensa de hranire este aprilie – octombrie.

Primavara poate fi gasit in apropierea suvoaielor repezi, care aduc maruntisul luat de curent, dar si in zonele unde apa limpede din balta se intalneste cu cea tulbure a raurilor. Cand curentul este prea puternic prefera sa stea mai aproape de maluri.

Vara, cand nivelul apelor incepe sa se echilibreze, avatul isi cauta locurile de vanatoare pe langa bancurile de nisip, la apa incalzita unde se aduna puietul, dar locurile preferate ramangurile de varsare in rauri sau in Dunare, ale garlelor si canalelor. Rar mai poate fi gasit in balti.

Toamna, pe masura ce apele se racesc, avatul coboara spre fund, continua sa “muste”, insa mai rar.

Dimensiune minima legala: 30 cm

Surse:(http://www.rapitori.ro)