In cazul in care v-ati saturat sa mergeti la pescuit pe balti aglomerate, unde la fiecare aruncare a vecinului din dreapta riscati sa va pierdeti un ochi, unde platiti intrarea ca la discoteca pentru a asculta ultimele hit-uri pop si ca sa admirati peisajul, unde peste prinde doar paznicul la plasa, unde meseriasul din stanga se apuca sa zbiere la telefon tocmai cand incepuse sa va traga … atunci veniti la rau.

Veti avea de-a face cu ultimii crapi care au scapat din plasele monofilament ale braconierilor, caliti de pescuitul cu curent electric si selectati atent prin deversari periodice de ape reziduale. Veti avea sansa de a va masura puterile cu pesti puternici si supiciosi, capabili sa va ofere momente de neuitat si driluri care nu sunt pentru cei slabi de inima. Veti pierde monturi, veti intra pana la gat in noroi, va vor devora tantarii, dar va veti intoarce acasa cu satisfactii cel putin la fel de mari ca atunci cand ati avut o captura mai frumoasa la balta.

Daca va displace sa va solicitati fizicul si nu va puteti lipsi de confortul masinii, preferand sa ajungeti cu ea pana in batla, daca obisnuiti sa sunati cu doua zile inainte ca sa vi se nadeasca locul de pescuit rezervat, daca va incanta mai mult amorteala unei zile petrecute in scaun, in asteptarea capturilor care v-au fost promise cand vi s-a taiat chitanta, daca pescuitul este pentru dumneavoastra doar un eveniment monden unde cel mai important este sa fii vazut si admirat, atunci nu va mai obositi sa cititi randurile care urmeaza … nu sunt pentru dumneavoastra. Sunt pentru acei pescari care doresc sa faca din nou din pescuit o aventura.

Localizarea crapului pe ape curgatoare

Fara sa am pretentia ca as spune cine stie ce noutate, un loc bun ar trebui sa indeplineasca doua conditii: sa asigure adapost si sa fie bogat in hrana. Pornind de la cele doua considerente amintite si tinand cont de comportamanetul specific al crapului, pot fi identificate anumite locatii predilecte pentru acesta. Cele prezentate mai jos raman insa date cu caracter strict orientativ si doar o buna cunoastere a apei pe care pescuiti va va putea garanta succesul.

Plescaiturile inconfundabile ale crapilor pusi pe harjoana sunt probabil cel mai bun indiciu pentru a-l localiza. Nu va puteti baza insa numai pe ele pentru ca este posibil ca, tocmai in sambata in care ati reusit sa va faceti timp sa mergeti la pescuit, crapul sa nu vrea sa sara. In plus, daca sare, nu inseamna neaparat ca are si pofta de mancare. Sunt atatea povesti cu crapi care se zbenguiau in voie, ignorand insa cu desavarsire momelile, spre disperarea pescarilor.

Dintre posibilele locatii, primele pe lista ar fi locurile cu apa mai calma si mai adanca. Gropanele, cuptoarele pe care curentul le sapa sunt locuri care ar trebui sa dea rezultate tot timpul anului. Deasemenea, cautati salciile cazute in apa din cauza surparii malului� in general, acolo veti gasi o groapa.

Nu treceti cu vederea nici zonele de varsare ale paraielor, cu apa oxigenata si bogate in hrana. Un brat mort poate fi un loc bun, mai ales in lunile mai reci. Un asmenea loc, cu apa domoala si fund malos poate da rezultate dupa o nadire corespunzatoare.

Alte sectoare carora ar trebui sa le acordati atentie sunt cele cu apa calma, marginite de curent puternic. Zona din imediata apropiere a curentului poate sa va ofere surprize placute, mai ales in perioadele calduroase. Crapii stationeaza aici pentru ca apa este mai oxigenata si pentru ca pot gasi hrana mai usor.

Un cot al raului in care apa a adus buturugi an de an este un alt loc asupra caruia merita sa va opriti. De multe ori, intre mal si curent veti gasi un sector cu apa mai calma, unde se formeaza varteje. Aici ar trebui sa va plasati monturile, cu riscul de pierde cateva dintre ele� un pret prea mic pentru o captura frumoasa. Alte posibile locatii – zonele insorite din aval de picioarele de pod sau de insulite.

Daca aveti sonar sau un prieten care are sonar … va invidiez. Un sonar va va face misiunea mai usoara si va va permite sa identificati mai usor si mai precis structura albiei. In lipsa, cereti sfatul unor pescari cu experienta pe apa respectiva, faceti cateva plimbari de-a lungul portiunii pe care intentionati sa o pescuiti si incercati sa identificati locurile cele mai bune, fiti atenti la orice detaliu si notati-va concluziile.

La alegerea locului de pescuit trebuie insa sa mai tineti cont si de alte aspecte. In primul rand, locul respectiv trebuie sa va permita sa aruncati. Asigurati-va ca aveti suficient spatiu la lanseuri, mai ales daca folositi bete lungi, pentru ca ultimul lucru pe care vi-l doriti este sa umpleti salciile din jur cu plumbi. Este indicat sa curatati locul cu pricina, fara insa a va lansa in veritabile operatiuni de defrisare. La urma urmei, ati venit la pescuit pentru a fi in mijlocul naturii si nu pentru a reintroduce terenuri in circuitul agricol.

In cazul in care pescuiti de pe un mal inalt sau accidentat, este necesar sa aveti cel putin un loc prin care sa puteti cobori mai aproape de apa, in conditii de siguranta, pentru a putea scoate pestele cu ajutorul minciocului. Ar fi pacat sa pierdeti o captura frumoasa pentru simplul fapt ca malul era prea inalt ca sa puteti sa o scoateti sau pentru ca, desi ati plonjat impecabil, ati ratat-o.

Echipamentul pentru pescuit pe rau

Nu cred ca are sens sa fac inca o lista cu toatele piesele de echipament necesare pentru pescuitul crapului. Dar pentru ca iarna nu-i ca vara si nici raul nu-i ca balta, echipamentul va trebui adaptat conditiilor specifice apelor curgatoare (maluri accidentate, curent, pesti puternici, obstacole submerse).

Lansetele

Atunci cand va alegeti lansetele pentru pescuit in ape curgatoare trebuie sa tineti cont de o serie de aspecte deosebit de importante. In primul rand, rar va veti putea bucura de luxul unui mal curat ca in palma, care coboara lin spre apa. Malurile de pe care veti pescui sunt, de cele mai multe ori, pline de s?lcii sau stuf, abrupte si neregulate. Asadar, in cazul in care nu intentionati sa cositi tot stuful sau sa doborati vreo salcie, alegeti un model de 3,60m. Confratii din occident au privilegiul de a dispune de o oferta foarte larga in acest domeniu, unele firme producatoare comercializand chiar lansete special create pentru pescuitul crapului din locatii greu accesibile, de cele mai multe ori pline de vegetatie. Se numesc stalking rods (to stalk� a pandi, in limba engleza), lungi de aproximativ 2,70m (9ft). O asemenea lanseta va va scuti de neplacerile inerente unor eventuale lanseuri disperate facute din copaci, fara ca lungimea mica sa ii afecteze performantele.

E necesar ca lansetele sa fie de buna calitate, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa fie cele mai scumpe de pe piata. O lanseta din carbon, 2 tronsoane, mufare prin spigot, inele SIC, mai usoara, solida si bine facuta ar fi ideala. Diametrul inelelor nu are atat de mare importanta ca atunci cand pescuiti la balta, pentru ca e putin probabil ca veti avea lanseuri de peste 100m la rau, cu exceptia cazurilor in care doriti sa doborati vreo rata sau sa-i dati emotii pescarului de pe malul celalalt.

Referitor la actiune, cautati o lanseta cu o actiune semi-parabolica. Ideal ar fi ca prima treime sa fie destul de moale pentru a atenua socurile unui dril prelungit, iar talonul sa fie puternic, cu o rezerva de putere suficienta pentru a putea impiedica un crap mai nervos sa se refugieze cu tot cu montura printre cioate.

Lanseta ar trebui sa poata arunca greutati de pana la 100gr, deci o lanseta de 3� 3 1/2lbs este perfecta. Puterea optima de lansare o veti stabili in functie de cat de puternic este curentul apei si greutatea plumbului folosit. Pentru ca de cele mai multe ori puterea de lansare nu este inscrisa pe lansetele de crap, cel mai bine este sa consultati cataloagele firmelor producatoare.

Mulinetele

Mulineta trebuie sa fie solida� asta nu inseamna ca trebuie sa arate mai mult a troliu decat a scula de pescuit. Un lucru este sigur: va fi solicitata la maxim in cazul in care veti intepa un client mai rotofei, deci asigurati-va ca puteti avea incredere in ea in timpul drilului. Numarul de rulmenti ramane la alegerea fiecaruia, insa nu cred ca o mulineta cu 12 rulmenti va va ajuta sa prindeti mai mult peste decat una cu 3, insa puteti opta pentru prima in cazul in care vreti sa faceti o bucurie unui vanzator de articole de pescuit. Nu este obligatoriu ca tamburul sa fie din aluminiu, insa ar fi bine sa fie facut cu simt de raspundere (stiu persoane care au patit beleaua si s-au trezit cu tamburul crapat in plin dril).

Tamburul ar trebui sa fie suficient de mare incat sa poata primi cel putin 250m de relon de 0,35mm. In cazul in care aveti posibilitatea sa va luati mulinete cu tambur de diametru mare, nu ezitati. In afara de toate celelalte avantaje pe care asemenea mulinete vi le ofera, veti putea recupera mai mult relon pe fiecare tur de manivela decat cu o mulineta obisnuita. Acest aspect este deosebit de important mai ales atunci cand pescuiti aproape de buturugi sau alte obstacole submerse pentru ca va fi mult mai usor sa intoarceti din drum un crap hotarat sa va incurce montura in cioate.

Un alt aspect important este frana. Veti avea nevoie de o frana progresiva care sa va permita sa obositi pestele fara sa suprasolicitati relonul in timpul drilurilor prelungite. Si tot aici ar trebui sa vorbim si despre bait-runner sau frana de atac.

S-au purtat si inca se poarta discutii aprinse pe tema necesitatii franei de atac, fara sa se ajunga la nici o concluzie anume. Din punctul meu de vedere, frana de atac este necesara atunci cand pescuiti la rau. Marele avantaj este ca ii permite crapului sa ia momeala si sa plece cu ea fara sa sesizeze rezistenta din partea plumbului. In felul acesta, atunci cand intepati, momeala este in gura crapului, iar sansele sa il agatati sunt mult mai mari.

De asemenea, in cazul in care folositi baitrunner-ul si pestele pleaca cu momeala, la dezactivarea franei de atac intra in functiune frana principala. Veti aprecia acest fapt mai ales atunci cand pescuiti intr-o zona cu multe obstacole submerse care reprezinta primul refugiu spre care se indreapta un crap intepat. Frana principala reglata mai strans va lua din elanul fugarului si veti putea actiona mult mai prompt decat in cazul cazul in care folositi o mulineta clasica si pescuiti cu frana reglata lejer. Cu o mulineta cu baitrunner nu mai este nevoie sa tineti de tambur pentru ca pestele sa nu ia prea mult fir si nici sa pierdeti timp pretios incercand sa strangeti frana pentru a nu-i permite sa se refugieze in cioate.

E important sa alegeti mulineta astfel incat ansamblul lanseta – mulineta sa fie echilibrat. Cele doua pot cantari in jur de 1kg si, daca tot o sa fie nevoie sa trageti de ele in timp ce la celalat capat un crap trage si el cat poate, menajati-va fizicul si echilibrati-le astfel incat lanseta sa fie cat mai usor de manuit.

Vali Ifrim

Surse:(http://www.crap.ro)

Ritmul de crestere aproximativ al crapului in apele naturale din Romania

Fir intins !

Fara a avea pretentia ca voi reusi sa acopar toate subiectele despre pescuitul acestei enigmatice specii de peste, voi incerca de-a lungul mai multor episoade sa abordez cateva aspecte esentiale despre pescuitul crapului si despre modul de viata al acestuia. Vor fi poate si voci care vor contesta, pe alocuri, punctul meu de vedere, dar in pescuit legile hazardului sunt la ele acasa. Iar daca s-ar ajunge sa punem la punct o “tehnologie” perfecta de pescuit, atunci s-a dus tot farmecul acestui minunat sport. Dar sa trecem la subiect.

Crapul este o specie de peste pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de pescari. Cum majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din fauna terestra, crapul este asociat de multe ori cu porcul; si ca sa fim mai aproape de adevar, sa-l asociem cu porcul mistret. Fara a vedea ceva rau in asta, trebuie sa recunoastem ca atributul de porc al baltilor este datorat asemanarii izbitoare: corp indesat, masiv si greoi, botul orientat in jos (gura protactila, asemanatoare unui sorb). Se spune ca un crap practic rama prin namol filtrand cantitati mari de hrana. Crapii traiesc in grupuri ierarhizate, sunt suspiciosi nu insa si pradalnici. Capacitatea lor de a intelege si a dejuca capcanele face ca acest peste sa fie mai degraba asociat cu vulpea sau sobolanul. Un crap odata prins si scapat (sau, ne place sa credem, eliberat) devine un adevarat expert in evitarea momelilor, pescuitul acestora fiind o proba de adevarata finete. Crapul este un peste de o inteligenta aparte, dublata de instincte puternice. Singurul sau defect, speculat de pescarii abili, este nevoia acuta de hrana. Desi am citit in mai multe lucrari, personal am trait experienta capturarii unui crap oglinda de doua ori in aceeasi zi, la interval de 1 h; l-am recunoscut pentru ca-i facusem un semn discret pestelui pe inotatoarea dorsala. Ceea ce este interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta intr-un loc situat la maxim 2-3 m de locul primei agatari.

Ca sa ne putem da seama daca intr-o zona a baltii sunt sau nu crapi, trebuie sa pornim de la observatia ca, in general, crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai putin zgomotoase. Uneori se rasucesc energic la “oglinda” apei, alteori fac sarituri spectaculoase, precum delfinii. Insa, ce se intampla cu crapii mari ? Acestia, de cele mai multe ori, evita aglomeratia fiind iritati de prezenta “nepotilor” in zona lor de hranire. Daca nadim o suprafata mai mare, atunci crapii cei mari vor fi prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cand linistea se asterne, atunci se reped sa adune in graba urmele de hrana ramase in namol. Personal am observat ca atunci cand pestii mici si medii nu mai trageau iar pescarii incepeau sa se plimbe pe langa lansete, atunci apareau si “mistretii cu colti de argint”. Cel mai bine este ca nadirea sa nu se faca in exces, daca vrem sa prindem numai exemplare foarte mari. O concluzie personala: sa tinem o linie cu nada putina in afara zonei de nadire intense sau pe un culoar de trecere dintre aceste zone.

O trasatura foarte interesanta este ca, in general, crapul este fricos dar curios in acelasi timp. Chiar daca speriem un crap in timpul lansarii, el fuge pe moment dar revine in scurt timp in locul cu pricina pentru cercetari. Odata am avut o experienta interesanta: am lansat la distanta un arc cat pumnul de incarcat cu mamaliga. Cand a atins apa, aceasta a facut valuri, moment in care un crap, la nici un metru distanta, a sarit in sus speriat. N-au trecut nici doua minute pana cand bambina mi-a pocnit varga la trasatura unui crap de 10 kg. Nu zic ca a fost acelasi crap.

Alte particularitati

Crapul este un peste care traieste pe fundul apei, scormonind si brazdand tot fundul albiei, complacandu-se de regula sa stea in ape mai mult tulburi. Un sfat la adresa crapistilor este sa nu neglijeze acest din urma aspect. Este omnivor iar preferintele sale alimentare difera de la un sezon la altul. El mananca uneori mancaruri la care nici cu gandul n-am gandi. Mananca pesti morti, gunoaie aflate in descompunere, gainati de pasare. Unii pescari folosesc cu succes gainat de gaina in prepararea nadei pentru crap. Malul (namolul) este intotdeauna cautat de crap. Acesta contine un soi de bacterii care ajuta digestia crapului. Pe timpul zilelor de caldura torida el pleaca din zonele cu mult mal – in care se degaja metan – spre acele zone cu apa oxigenata. Primavara, cand adopta meniul de carnivor, crapul infuleca si expulzeaza cu mare repeziciune ramele de mal, plevusca, mormolocii … pe care-i ameteste si apoi ii mananca cu mare pofta. Nici racusorii si scoicile nu scapa uneori de foamea crapului, in masura in care acestea din urma nu se baricadeaza la timp. Deseori, puii de crap cad victima propriilor parinti. De aici si succesul unor momeli cu ingrediente de origine animala (bulete cu arome de carne, de peste, biscuiti pentru caini). Crapii sunt de asemenea ierbivori. In anotimpurile calduroase, cand vegetatia subacvatica se gaseste din abundenta, interesul crapului pentru hrana animala scade, consumand preponderent hrana de origine vegetala. Crapul mananca bine atat in anotimpurile calde dar mai ales in prima parte a toamnei, cand acesta se pregateste sa intre in iarna cu o rezerva cat mai importanta de energie. Caderea primei brume anunta ca am intrat deja in plin sezon de pescuit la crap. In aceasta perioada se prind cele mai mari capturi de crap. Aceasta regula este valabila in special pentru crapii romanesti, oglinda si mai putin pentru cteno.

Crapul este prin excelenta un gurmand putand consuma la o singura “masa”, in medie, hrana intr-o cantitate echivalenta cu pana la 1/5 din greutatea sa. Daca este privat de hrana sau vremea este capricioasa, crapul poate sta nemancat chiar si o saptamana. Daca are hrana din abundenta el mananca pana “crapa” dupa care urmeaza digestia. In general digestia crapului este rapida, fiind insa dependenta si de temperatura apei si natura alimentelor. In general hrana nepreparata, cum ar fi porumbul, se digera mai greu, lucru nedorit atat de peste cat si de pescarul care someaza mai mult. Buletele, graul fiert si alte preparate obtinute prin coacere sau prin fierbere sunt digerate mai usor iar pestele mananca mai des. Raportul dintre timpul de digerare a hranei nepreparate fata de cele preparate este de 3:1, raport reflectat si in timpul de asteptare al pescarului care realizeaza nadirea. Sa retinem ca sistemul digestiv al crapului se rezuma la un intestin, deci nu are stomac. De aici rezulta ca randamentul prelucrarii alimentelor in sistemul digestiv al crapului nu este prea ridicat, de unde si nevoia permanenta a crapului de a consuma cantitati mari de hrana. Exemplarele foarte mari de crap parcurg zilnic uneori kilometri in cautare de hrana.

Revenind la faza de cautare si analiza a locurilor de pescuit la crap, trebuie sa subliniem ca atunci cand crapii executa sarituri este semn ca apa este oxigenata, hrana este pe placul lor iar acestia se manifesta ca atare. Este un semn mai mult decat promitator ca vom face o partida de pescuit reusita dar asta nu inseamna ca, obligatoriu, el va manca si din momeala noastra. Aici intervine si abilitatea noastra de pescari. Trebuie sa retinem ca, aproape ca o regula, daca nadim intens un loc sansa capturarii unui exemplar mare este minima la inceput, primii veniti fiind crapii tineri, inconstienti, sau crapii salbatici – care nu cunosc experienta capcanelor. Cum pleaca acestia apar si batranii. Un lucru demn de retinut este ca o lupta prelungita cu un crap mare poate determina fuga bancului de crapi din zona. Printr-un sistem specific de comunicare, se pare ca acestia sunt avertizati de victima. Partea buna este ca, desi fricosi, crapii revin uneori destul de repede in zona de hranire. Este de remarcat faptul ca, in general, crapii raspund foarte bine la momelile cu care sunt invatati. Daca acestia au mancat numai porumb, cu siguranta ca vor prefera cele 3 boabe de porumb conservat prinse intr-un ac, in locul mult mai pretentioaselor bulete agatate cu grija in firul de par. Asadar, analizati cu atentie momelile celorlalti pescari care au prins crapi inaintea voastra. Desi nu este esentiala culoarea momelii, totusi culorile luminoase sunt preferate.

Surse:(http://www.pescuitul.ro)

Partea I – montarea momelii

Folosind cele mai comune combinatii ale monturii �fir de par� iata un ghid detaliat asupra montarii momelii � speram sa fie util pentru incepatori sau pentru cei care cumparau moturi gata facute si sunt gata sa incepa sa-si si le faca singuri.
Nu uitati ca aceste monturi pot fi realizate in moduri diferite si se pot folosi cu diverse feluri de momeala, deasemenea puteti schimba orice dupa propria maniera de a pescui, cu �firul de par� mai lung sau mai scurt, unele intorc carligul mai mult sau mai putin, si asa mai departe..!!
Pentru agatarea efectiva este general acceptat ca struna carligului trebuie sa fie in partea din fata a ochetului catre interiorul carligului, asa cum se observa in toate fotografiile. Atunci cand �croiti� o montura �nod fara nod� trebuie sa va asigurati ca nu o incropiti pornind de la carlig, deoarece daca veti folosi un fir mai delicat cum ar fi fluorocarbonul acesta ar putea sa cedeze de la ochet in momentul strangerii.
Nodul fara nod, legatura standard fir de par
Cea mai populara si usor de realizat montura, de la distanta cu aceasta trebuie sa incepeti deoarece poate fi folosita cu succes cam pe orice balta. Aceasta montura simpla s-ar putea sa faca diferenta acolo unde toata lumea foloseste monturi complicate si mai mult, este folosita de multi pescari de top in majoritatea partidelor lor de pescuit.

Montura �Recul” (Blow back)
Acest rig apare sub diverse forme si denumiri, dar principala caracteristica mecanica a acestuia este atunci cand pestele incearca sa scuipe momeala, aceasta culiseaza inapoi iar miscarea de recul lasa carligul mai expus, pentru o mai buna intepare �.. in exemplul de fata (montura fluture) momeala este impartita in doua si astfel crapii obisnuiti cu momela sferica pot fi mai usor pacaliti.

Montura �Recul” (Blow Back) standard
Aceasi ca mai sus dar de aceasta data cu un boilies standard pe firul de par.

Montura “D” (D-rig)
Este dovedit ca fiind o montura foarte eficienta la prinderea crapului. Nu numai ca momeala are recul cand peste incearca sa o aspire sau sa o scuipe dar are si miscari laterale ceea ce o face sa fie foarte eficienta impotriva scuiparii.

Montura Rigida (Stiff rig)
O alta montura excelenta pe care majoritatea pescarilor o folosesc mai ales pe balti cu bradis. Rigiditatea monturii face scuiparea momelii foarte dificila. Este o montura exceleta cand se foloseste cu boiles semiplutitor sau de fund.

Ca nota finala, nu uitati ca montura �Fir de par� si �Nod fara nod� nu sunt totul in domeniul monturilor si al pescuitului la crap. Fir intins indiferent de modalitatea pe care o veti alege sa va montati momelile!!!

Surse(/www.crap.ro)

1/5

2/5

3/5

4/5

5/5

Denumire stiintifica: Silurus granis
Raspandire

In general este intalnit in Dunare si in raurile mari. Primavara poate fi gasit si in balti in cautare de hrana sau a locurilor de reproducere.

Descriere

Are corpul masiv, puternic, gros in parte dinainte si comprimat in cea dinapoi. Pielea nu prezinta solzi, este moale si alunecoasa, cu secretii abundente de mucus. Capul somnului este turtit de sus in jos, gura mare, armata cu dinti ascutiti, conici, indreptati inapoi si asezati in serii pe ambele falci. Pe falca superioara sunt prezente mustati – o pereche – foarte lungi, iar pe cea inferioara 2 perechi mult mai scurte. La somn, inotatoarea anala este foarte lunga.

Coloratie: tonul general, cenusiu – marmorat, laturile maslinii, burta alb – murdar. Poate copia culoarea mediului.

Dimensiuni: in conditii naturale de crestere, in apele noastre poate atinge lungimi de 50 – 100 cm si 40 kg greutate. Se pescuieste fara restrictie de marime.

Comportament

In primele stadii de viata se hraneste cu larve de insecte. La varsta de o vara mananca puiet de peste, mici crustacei. Cardurile de somotei stau mai mult in zonele unde circula maruntisul. Maturii, singuratici si greoi, ziua se ascund la fund, in cotloanele intunecate, printre radacinile salciilor batrane, in gropile peste care au cazut busteni sau sub plauri, unde stau la panda. Noaptea vaneaza prin apropiere in zonele de circulatie a pestelui. In general, hrana somnului este alcatuita din pesti, broaste, viermi si crustacei.

Se reproduce in aprilie – mai, depunandu-si icrele la apa mica, pe langa maluri, pe vegetatie, radacini de salcie sau in gropite sapate de femela.

Dimensiune minima legala: 50 cm

Surse:(http://www.rapitori.ro)

In tara noastra salaul traieste in mod natural in Dunare, in baltile si afluentii ei cit si in lacuri interioare din zona litoralului. Prin populare acestia pot popula si baltile izolate dar adaptarea acestora este mai dificila. In urma unui experiment de populare cu salau, prin anii ‘80, balta Fundeni – Frunzanesti era renumita prin capturile de salau prinse de pescarii sportivi insa, dupa citiva ani de la ultima populare specia a disparut complet. Salaul prefera apele limpezi unde isi poate urmari prada in voie. Ca pentru orice peste rapitor, hrana este constituita din mici vietuitoare acvatice si in special pestii mici. Salaul are corpul alungit, rotunjit, subtiat mult spre coada, capul mare, gura larga. Are dinti ascutiti cu cite doi colti ascutiti pe fiecare falca. Culoarea este verde-cenusie iar burta este alba. Pe spate acesta prezinta 8-12 dungi. Salaul poate atinge o lungime de pina la 1 m si 15 kg greutate. Dimensiunea minima permisa pentru a retine salaul este de 50 cm. Reproducerea sa are loc primavara, in lunile martie-aprilie. Pescuitul salaului se poate face cu undita cu fir subtire (0.2-0.3 mm ) sau cu lanseta iar struna va fi din fir de nylon sau din materiale compozite, rezistente, ca si in cazul stiucilor. Momeala cea mai folosita este pestisorul viu si se agata in ac de buza cu virful iesit prin nara astfel incit acesta sa ramina in viata cit mai mult timp. Cirligul va avea nr. 6-8 fiind recomandat un plumb usor (max. 15 g). Pluta va fi lunga (peste 15 cm), confectionata din pene de gisca sau din alte materiale moderne. Salaul musca hotarit, inteparea trebuind sa fie prelungita si ferma. Nu trebuie sa ne grabim la intepare deoarece salaul este lacom si insista mult asupra momelii. La muscare pluta coboara usor pina dispare complet spre adincurile apei. Cind nu se mai vede nimic, dupa un timp, intepam energic. Pe cit posibil vom incerca sa mentinem pestele la suprafata altfel acesta se poate ascunde dupa obstacolele situate pe fundul apei. Sezonul salaului incepe din august si tine pina la inceputul iernii. Orele favorite sunt cele dupa rasaritul soarelui si spre amurg. Salaul se poate pescui si la naluci dar rezultatele sunt in general mai slabe decit la pestisor viu.

Surse:( www.pescuitul.ro)

Se gaseste in special in zone bogate de vegetatie.

Gura este captusita cu dinti inclinati spre interior, care ajuta la muscarea si prinderea prazii. Este un rapitor mancacios, ataca tot ce misca in apa si i se pare comestibil.
Multi piscicultori din Europa o folosesc ca sanitar de ape dulci in crescatorii de crap, unde ataca exemplare bolnave sau moarte.
Poate fi ademenita usor si momita cu orice peste, inclusiv cu momeli artificiale.
Avand gura cu colti si numeroase siruri de dinti in cerul gurii este necesar utilizarea cascatorului sau a clestilor speciali pentru scoaterea carligului. Dentitia se schimba periodic, aceasta perioada nefiind favorabila pescuitului stiucii, deoarece nu are pofta de mancare.
Vazul este foarte dezvoltat, cu vizibilitate atat in fata, cat si pe lateral, folosit in timpul zilei. Noaptea se foloseste de perceptiile vibratiilor liniei mediene pentru a gasi bancurile de pesti. De asemenea, are si auzul foarte dezvoltat.

Important:
are o culoare mimetica perfecta;
este un peste suspicios si prudent;
are un organism foarte rezistent la durere, continuand atacul chiar daca a scapat o data din ancora nalucii;
pescarul trebuie sa fie camuflat pentru a nu o alunga;
este lacoma si mereu flamanda;
are o constructie foarte elastica si se recomanda folosirea minciogului pentru a o scoate din apa.
Momeala folosita: puiet de peste pasnic – caracuda, caras, oblet, ciortanica, rosioara, pui de clean – dar si pui de pasari, broscute, soareci sau serpi. Mananca si masculi tineri ai propriei specii. Nu mesteca prada, o inghite. Poate ataca si cand are deja o victima in gura.
Puietul migreaza in carduri iar exemplarele batrane sunt sedentare, se ascund in adanc, printre radacini de copac, obstacole de orice fel scufundate in mal.
Primavara o gasim in locurile de reproducere a carasului, babustei etc., spre sfarsitul anotimpului gasindu-se la adanc, iara vara trebuie cautata in larg, in zone unde curentii sunt slabi, apele curate si oxigenate. Toamna se apropie de mal pentru cautarea hranei. In aceasta perioada o gasim la 1-1,5 m, dar si in zone mai putin adanci, 30-50 cm, dar unde nu se vede fundul.
Se observa dupa cercurile facute pe apa si dupa pestisorii care sar afara, in urma miscarii si plescaitului, precum si dupa atacul la suprafata.
Iarna se poate pescui la copca, stiuca retragandu-se in gropi in cautare de hrana.
Pescuitul stiucii si momelile folosite:
La momeala vie sunt indicate carligele simple nr. 1 – 1/0. La pluta se va avea in vedere ca aceasta sa aiba gramajul corelat cu greutatea pestisorului, pentru a nu se scufunda.
In pescuitul la fund se poate folosi si buldo (pe langa liniile clasice) mentinand momeala vie la diferite adancimi, umpland cu apa sau golind flotorul, dupa caz.
Se necesita scule si monturi speciale, obligatoriu struna metalica sau firele rezistente la muscatura.
Lungimea minima admisa a stiucii ce poate fi retinuta dupa capturare este de 40 cm. (Surse :http://www.pescarulamator.ro)

Va dorim “fir intins”.

D I M E N S I U N I L E
minime ale pestilor si ale altor vietuitoare acvatice care pot fi
pescuite si dimensiunile minime ale ochiurilor uneltelor de pescuit

• Dimensiunile minime, în centimetri, ale pestilor si ale altor vietuitoare acvatice, care pot fi pescuite în apele de suprafata din România, inclusiv în Marea Neagra, sunt urmatoarele:
1.1 avat (Aspius aspius) 30
1.2 aterina (Atherina mochon) 7
1.3 babusca (Rutilus rutilus) 15
1.4 batca (Blicca bj.erkna) 15
1.5 biban (Perca fluviatilis) 12
1.6 crap (Cyprinus carpio) 35
1.7 caras (Carassius auratus) 15
1.8 caracuda (Carassius carassius) 17
1.9 cosac (Abramis sp.) 25
1.10 clean (Leuciscus cephalus) 25
1.11 cega (Acipenser ruthenus) 45
1.12 coregon (Coregonus sp.) 22
1.13 calcan (Scophthalmus maeoticus) 40
1.14 cambula (Pleuronectes, Platichthys flesus) 20
1.15 chefal (Mugil sp.) 25
1.16 fusar (Aspro streber) 12
1.17 gingirica (Clupeonela cultiventris) 7
1.18 hamsie (Engraulis encrasicholus) 7
1.19 lin (Tinca tinca) 25
1.20 lipan (Thymallus thymallus) 25
1.21 lostrita (Hucho hucho) 65
1.22 morunas (Vimba vimba) 25
1.23 mreana (Barbus barbus) 27
1.24 morun (Huso huso) 170
1.25 nisetru (Acipenser g.ldenstaedti) 140
1.26 oblete (Alburnus alburnus) 12
1.27 platica (Abramis brama) 25
1.28 pastrav (Salmo sp.) 20
1.29 pastruga (Acipenser stellatus) 100
1.30 rosioara (Scardinius erythrophthalmus) 15
1.31 rizeafca (Alosa caspio) 15
1.32 sabita (Pelecus cultratus) 20
1.33 rechin (Squalus acanthias) 100
1.34 scobar (Chondrostoma) 20
1.35 somn (Silurus glanis) 50
1.36 scrumbie de Dunare (Alosa pontica) 22
1.37 scrumbie albastra (Alosa maeotica) 23
1.38 stavrid (Trachurus mediteraneus) 12
1.39 salau (Stizostedion sp.) 40
1.40 stiuca (Esox lucius) 40
1.41 sip (Acipenser sturio) 110
1.42 sprot (Spratus spratus) 7
1.43 vaduvita (Leuciscus idus) 30
1.44 viza (Acipenser nudiventris) 100
1.45 raci (Astacus sp.) 9
1.46 scoica de râu (Unio pictorum) 8
1.47 broaste (Rana sp.) 30g/buc.

Marimea pestelui stabilita pentru pescuit este determinata prin masurarea distantei de la vârful botului pâna la baza înotatoarei caudale.
• Speciile de pesti care nu sunt prevazute la pct. 1. sunt libere la pescuit la orice dimensiune.
• Puietul si pestele pescuit sub dimensiunea minima din speciile stabilite la pct. 1. vor fi deversate în mod obligatoriu în apa, în stare vie.
• La pescuitul comercial efectuat în toate baltile din Delta si lunca inundabila a Dunarii, Complexul RazelmSinoe, lacurile litorale, baltile si lacurile de acumulare, pentru toate uneltele admise la pescuit se permite un procent de pesti sub dimensiunile minime de cel mult 10% socotit la numarul de bucati.
• La pescuitul cu vintire si taliene de balta se admite un procent de pesti sub dimensiunile minime de cel mult 2% socotit la numarul de bucati.
• La pescuitul marin se admite un procent de pesti sub dimensiunile legale din totalul cantitatii pescuite de 5% pentru scrumbie de Dunare si de 20% pentru chefal, stavrid si scrumbie albastra.
• Dimensiunile minime ale ochiurilor la uneltele de pescuit sunt urmatoarele:
a) 2,4 cm la Dunare, balti, lacuri, râuri colinare si de ses si în Delta Dunarii;
b) 4,0 cm în Complexul Razelm-Sinoe, în ghiolurile si baltile din delta si în lacurile litorale;
c) – pescuitul activ (traul):
• sprot 2a – 0,7 cm;
• hamsie 2a – 0,10 cm;
• stavrid 2a – 0,12 cm;
- pescuitul stationar (unelte pasive):
• la talian 2a – 0,8 cm;
• la setca 2a – 0,100 cm. Surse(http://www.pescarulamator.ro)

Va dorim “fir intins”.