Pelicanii din Delta Dunarii

Posted in Fauna Deltei by bestfishing @ Jan 30, 2008

Pelicanii, aceste pasari arhaice, ramase din era tertiara, si-au diminuat mult efectivele in ultimele decenii. Locurile lor de cuibarit s-au redus treptat, ca urmare a patrunderii factorului antropic, astfel încat pelicanii au dispãrut cu desavarsire din vestul si centrul Europei. Desi pelicanii au mai cuibarit în secolul al XV-lea in Danemarca, s-au retras apoi tot mai mult din fata civilzatiei, interiorul arcului carpatic devenind zona cea mai vestica a arealului lor de cuibarit. În secolul trecut, mai erau comuni si în Transilvania, iar în prezent, un ultim refugiu al lor a ramas doar partea estica a continentului, îndeosebi Delta Dunarii.

Trecut si prezent

În Romania, la sfarsitul secolului trecut si începutul acestui secol, ambele specii de pelicani – pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) si cel cret (Pelecanus crispus) – erau înca frecventi, nu numai în Delta Dunarii, ci în toata Dobrogea. Vizitatorii Deltei Dunarii din acele vremuri povesteau despre existenta atator cuiburi, încat relatarile lor par incredibile. Dupa calatoria sa din 1869, austriacul E. Hodek noteaza : „Potrivit calculelor mele aproximative între Cernavodã si Marea Neagrã cuibãresc atât de multi pelicani, încât numãrul lor depãseste orice imaginatie umanã!În aceastã zonã trãiesc mai multe milioane de pãsãri!”. În 1874, fratii Sintenis descopereau minunata colonie de pe lacul Cuibeda.

În urmãtoarele decenii, numãrul pelicanilor a scãzut înspãimântãtor, din cauza pescarilor, care, ingrijorati pentru capturile lor, învinovãteau aceste pãsãri „dãunãtoare”, dând foc, ani de-a rândul, tutror coloniilor întâlnite. Din acest masacru, si vânãtorii si-au avut partea lor, fiind recompensati, pentru fiecare picior de pelican, cu câte un cartus. Si azi mai trãieste unul dintre cei care, în 1926, a luat parte la o asemenea campanie. „…Am dus opt vânãtori cu trei bãrci în colonie, pentru cã ne-au promis bãuturã…”- povesteste bãtrânul. „Masacrul a tinut sase ore, si prada a constat in aproximativ 260 de picioare de pui pelican.Vânãtorii ar fi dorit sã ia mai multe picioare, dar, fiindcã se grãbeau foarte tare, nici nu mai omorau puii, ci pur si simplu le tãiau picioarele, lãsându-i acolo sã moarã in chinuri cumplite…”.

Renumitul ornitolog român Ion I. Cãtuneanu, seful Centralei Ornitologice Române, a avut o atitudine pozotivã în privinta protectiei pãsãrilor ihtiofage. În timpul observaþiilor sale din 1950, efectuate cu ocazia unei survolãri a Deltei Dunãrii cu avionul, a descoperit doar o singurã colonie de pelicani, cu numai circa 250 de pui. În acelasi an, populaþia de pelicani din Delta Dunãrii a fost estimatã la numai 600 de exemplare.

Actualmente, pelicanii sunt strict protejaþi în toatã Europa. În România, din 1955, speciile de pelicani au fost declarate monumente ale naturii, iar coloniile sunt, de asemnea, protejate, pãtrunderea în colonii fiind strict interzisã. Protejarea pelicanilor, datoritã sensibilitãþii acestor pãsãri fatã de factorii perturbanti, este de neconceput fãrã protectia strictã a coloniilor de cuibãrit. Deranjarea coloniilor duce dupã sine pãrãsirea cuiburilor, iar dintr-o eventuala pontã înlocuitoare vor rezulta pui întârziati, care nu vor fi pregãtiti pentru migratia de toamnã si vor muri inghetati. Însã aceste pãsari se pot observa în alte conditii, când survoleazã Delta, sau la pescuit pe lacurile mari, pe apele complexului Razim-Sinoe etc.

Pelicanul comun si pelcanul cret

Datoritã mãsurilor de protectie, în prezent, pe teritoriul Deltei Dunãrii cuibãresc peste 2500 de perechi de pelicani comuni si aproximativ 100 de perechi de pelicani creti. În zilele noastre, aici se gãseste cea mai mare populaþie de pelicani comuni din Europa .

Precum s-a vazut, majoritatea pelicanilor din Deltã sunt pelicani comuni. Adultii acestei specii au o culoare alb-roz, iar în perioada nuptialã, ambele sexe posedã un ciuf, iar fruntea prezintã o excrescentã vizibilã. Remigele – penele lungi ale aripii – sunt negre, ca la berze. Sacul gutural ­­­­­­­­­­­– instrumentul de pescuit de bazã al pelicanilor – este gãlbui, ca si o portiune de penaj de pe pieptul pãsãrii.

Pelicanul cret, mai putin numeric, dar rãspândit pe un areal mai mare în Europa de sud-est, este de talie chiar mai mare decât specia precedentã, ambele specii înscriidu-se printre pãsãrile cele mai mari, cu o anvergurã de peste 2 m. Culoalrea lui este de un alb-murdar spre plumburiu, remigele sunt negre numai spre partea de jos, iar sacul gutural al adultilor, în timpul reproducerii, este de un rosu evident. Puii pelicanului comun sunt acoperiti la început de un puf negru, schimbat treptat de pene maronii, care vor fi înlocuite cu penajul alb-roziu abia dupã prima nãpârlire completã, în locurile de iernare. Puii pelicanului cret sunt plumburii. Mentionãm cã, în majoritatea determinatoarelor, coloritul puilor este redat incorect.

pelicani-din-delta-2.jpg

 

Cuibaritul in colonii si pecuitul in grup

Ambele specii de pelicani cuibãresc în colonii. Cel comun isi depune ouãle pe plauri (insule plutitoare de stuf), iar pelicanul cret îsi construieste cuiburi, înalte de 1 m si late de 1,5 m, din vegetatie acvaticã. Dtoritã excrementelor acide si a cãlcatului de cãtre aceste pãsãri grele, de 10-12 kg, plaurii se descompun in câþiva ani, pelicanii fiind nevoiti sã-si schimbe locul coloniei. De exemplu, dupã informatiile primite de cãtre cercetãtorul Kiss J. Botond, colonia masivã de pelicani comuni din zona protejatã Hrecisca-Buhaiova si-a schimbat locul de trei ori în ultimele trei decenii. Coloniile pelicanilor creti sunt mai mici, de obicei cuibãrind împreunã cu alte specii acvatica.

Femela depune 1-5 ouã lunguiete, de un alb-murdar, pe care ambii pãrinti le clocesc circa o lunã de zile, puii fiind ingrijiti în cadrul coloniei cam douã luni. Cercetãtorii se contrazic în privinþa numãrului ouãlor si a duratei clocitului, datoritã apropierii cuiburilor în cadrul coloniei, care poate provoca usor amestecarea pontelor.

Corpul mare, relativ usor, al pelicanilor nu le permite sã se scufunde dupã hrana lor, ei pescuind numai la adâncimea la care ajung cu ciocul si cu gâtul întins. Specii gregare pescuiesc în grup, pornind dintr-un sir rãzletit, care se strânge în cerc , si, bãtând din aripi, aglomereazã pestii. Pelicanii care pescuiesc îsi invârt capul în semicerc, cu ciocul deschis. Dacã un peste ajunge în cioc si le atinge membrana sensibilã din interiorul sacului gutural, ciocul se inchide din reflex. Cei 20-22 l apã cuprinsi în sac sunt îndepãrtati prin scuturarea capului, iar pestele ia drunul lungului esofag, spre stomac. Puii, de asemenea, sunt hrãniti cu pesti, la început semidigerati, apoi intregi, pe care îi înfuleca din punga pãrintilor.

Toate cele opt specii de pelicani de pe Terra sunt aproape exclusiv ihtiofage. Despre cantitatea de hranã zilnicã necesarã pelicanilor, circulã multe informatii eronate, ignorantii vorbind uneori despre ratii de pânã la 20 kg! Cantitatea realã, stabilitã în urma cercetãrilor, este este de 20-30 kg. Pelicanii se hrãnesc de regulã în apele mici, în scãdere, unde se aglomereazã pestii, capturând mai usor exemplarele bolnave de diferite epizotii. Prin îndepãrtarea pestilor bolnavi, împiedicã aparitia mortalitãtii în masã si descompunerea cadavrelor, contribuind la prevenirea bolilor. În acest sens, exercitând selectia naturalã, pelicanii sunt si sanitarii baltii.

Pelicanii sunt pãsãri migratoare, sosind si plecând în jurul echinoctiului de primãvarã, respectiv de toamnã. Crtierele de iernare ale lor sunt in Africa ecuatorialã. Regasirea inelelor aplicate în România dovedeste urmãrirea unei cãi de migratiune de-a lungul coastelor vestice a Mãrii Negre, prin Bulgaria si Grecia, spre Anatolia si Israel.

Din pãcate, acste monumenete ale naturii sunt, chiar si în conditiile existentei Rezervaiei Biosferei Delta Dunãrii, supuse unor presiuni de cãtre factorul uman. Pescarii le prigonesc, unii pretinsi vânãtori le impuscã din goana barcilor înzestrate cu motoare rapide. Dar, trebuie sa stim cã pelicanii sunt ocrotiti nu numai prin legea cinegeticã, dar sunt si sub protectia Coneventiei de la Berna, privind conservarea vietii sãlbatice si a habitatelor naturale. (Sursa-www.e-scoala.ro)

pelicanii-din-delta-dunarii-2.jpg

 

delta-dunarii-2.jpg

 

No Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

You must be logged in to post a comment.

XHTML 1.0 CSS 2.0 RSS