Vantul ne permite de asemenea sa ne apropiem de salaii care se ridica la suprafata. Vantul tulbura apa si salaii nu ne mai pot vedea barca. In acest fel, putem sa pescuim mai aproape de bancurile de peste fara a fi detectati, pentru ca apa este pusa in miscare de vant generaza variatii mari de presiuni, ceea ce reprezinta un camunflaj perfect pentru siajul barcii.

Miscarile produse de barca in coloanele de apa reprezinta un lucru foarte important si adesea subestimat. Salaii nu au neaparata nevoie sa vada ceea ce se intampla in jurul lor. Ei reactioneaza altfel decat noi oamenii. Daca va asteptati ca ei sa procedeze ca ca si noi, in masura in care intai vad si aud si apoi reactioneaza, va inselati. Salaii au un al saselea simt, multumita organului suplimentar cu care sunt inzestrati: linia laterala.

Linia laterala functioneaza ca o ureche interna. Percepe vibratiile si miscarile maselor de apa si ajuta pestele sa simta ce se intampla chiar si atunci cand transparenta apei este redusa la zero. In momentul in care sunteti intr-o barca care se deplaseaza deasupra unui banc de salai, ei vor simti ca deasupra lor este ceva de vreo 6 metri lungime, suficient de mare pentru a-i putea ataca. Din acest motiv, isi vor schimba comportamentul. In loc sa fie agresivi, sa atace nalucile pe care i le vom arunca, vor fi defensivi, ceea ce inseamna ca vor ignora nalucile sau chiar vor fugi de ele.

Linia laterala este localizata de-a lungul corpului pestelui. Cand curatati un salau, o veti vedea usor, este o dunga rosie care traverseaza longitudinal carnea pestelui. Daca va veti uita la microscop, veti vedea ca arata ca un sir de zeci de mii de firisoare mici. Sunt tot atatia senzori care avertizeaza creierul pestelui oricand apar vibratii in apa din jurul lui. Chiar si cele mai mici vibratii.

Cat de sensibil este acest simt? Cercetatorul Joe Lindel spune: “cu acest organ pestele poate distinge o anumita specie de peste prada de o alta. In momentul in care un pestisor inoata in apropiere, el creaza o anume vibratie care este unica de la o specie la alta. Fiecare creatura acvatica are o astfel de ’semnatura’. E ceva foarte similar cu aprentele digitale la om”.

Pestii tineri nu au o linie laterala bine dezvoltata. La pestii abia iesiti din icre ochii sunt primele organe de simt care se dezvolta, ei nu pot percepe deplasarile coloanelor de apa si schimbarile de presiune. Doar cand ochii vad ceva, pestisorul reactioneaza. Va puteti uita de exemplu la pestisorii mici dintr-un acvariu. Imediat ce miscati mana deasupra lor vor intra in panica, pentru ca vor vedea miscarea. Chiar si frunzele care cad dintr-un copac sau o pasare care trece in zbor pe deasupra lor poate sa sperie un grup de pestisori mici. Vederea este singura aparare a pestilor mici, de aceea ei reactioneaza atat de violent la cel mai mic stimul vizual. Multumita vederii pot sa scape salaului, daca apa este suficient de transparenta pentru a-l putea vedea inainte ca acesta sa-si declanseze atacul.

Cand bate vantul, o schimbare dramatica are loc in viata pestilor mici, abia eclozati. Valurile incep sa bata inspre mal, miscand masele de apa. Apa se tulbura si vizibilitatea se reduce. Salaii reactioneaza la acest semnal. E ca si cum ar auzi un clopotel care-i cheama la masa. Ei se vor putea deplasa si vor putea simti cele mai mici vibratii in apa, pe cand pestisorii prada nu se vor mai putea pune la adapost in timp util in apele tulburi.

Pestii mici au un comportant ciudat in apele tulburi. Cum nu mai pot detecta miscare la distanta, ei se relaxeaza. Isi lasa garda jos si incep sa sa hraneasca cu suspensiile din apa. Salaii se vor deplasa inspre ei odata cu valurile mai puternice. Dar ei reusesc sa distinga vibratiile pe care corpurile pestillor mici le genereaza in apa. Cand sa apropie suficient de mult ii inghit, odata cu apa care ii inconjoara. Nici nu este nevoie sa-i vada. Iata de ce vanturile puternice si valurile mari par sa genereze conditii bune de a prinde peste.

Vantul mai are o calitate: genereaza turbulente in apa mica. Sunt asa-numitele linii de noroi. Valurile care se zdrobesc de mal aduc in apa nisip si pamant, care raman in suspensie in straturile de la suprafata apei, imprastiindu-se pe spatii extinse ca o umbrela deasupra straturilor mai adanci.

Puteti avea o partida exceptionala daca pescuiti la 20-30 de minute de la formarea unei astfel de linii de noroi. Cand pescuiesc intr-un concurs, caut intotdeauna astfel de zone cu linii de noroi. Daca ziua a fost frumoasa si se porneste brusc vantul, ma indrept imediat catre cel mai apropiat loc cu apa mica, pentru ca stiu ca se va forma o linie de noroi acolo iar pestii se vor deplasa intr-acolo si ei, pentru a-i prinde pe cei mici aflati fara aparare. In astfel de locuri incepe imediat o frenezie a pestilor mari, care ataca in grup. De aceea, pot fi si usor de pescuit in astfel de locuri.

Dupa ce se satura, pestii mari se intorc in apele adanci unde stau de obicei, intorcandu-se abia mai tarziu cand li se face din nou foame. Daca vantul tine mult si linia de noroi se mentine cateva zile, veti vedea ca pescuitul nu va mai fi la fel de productiv ca in primele 20 de minute de la aparitia liniei de noroi.

Am castigat mai multe turnee pescuind pe timp cu vant puternic. In timpul concursului South Dakota Governor’s Cup din 1987, Bob Propst, Sr. si cu mine eram primii in clasament, la o diferenta de cateva sute de grame. Stiam toti ca trebuie sa facem un efort pentru a prinde ceva, deoarece a doua zi se anuntase o dimineata calma si apoi vanturi puternice tot timpul zilei.

De dimineata ne-am deplasat toti in zonele cu apa mica, unde prinsesem ceva in prima zi. Dup-amiaza abia reusisem sa prindem 3 pesti si incepusem deja sa ne intrebam daca vantul va incepe sa bata sau nu. Uitandu-se spre vest, Bob a vazut nori negri apropiindu-se dinspre linia orizontului. Un vant puternic se apropia! In cateva minute vantul a inceput sa loveasca malul opus al lacului de acumulare.

Toate celelalte barci s-au indreptat numaidecat catre debarcaderele aflate la 20 de mile distanta. Si noi am ridicat ancora, dar nu pentru a iesi la mal, ci pentru a ne indrepta catre un loc unde stiam ca exista un banc mare de pesti, chiar in dreptul malului unde organizatorii cantareau pestii prinsi de participanti. Pestii din acel banc nu fusesera insa activi toata ziua din cauza apei prea calme. Cand am ajuns in zona lor, valurile aveau deja mai mult de 2 metri inaltime. Mai toti pescarii incepusera deja sa se resemneze si-si cantareau capturile de pana atunci.

Bob si cu mine ne-am hotarat de comun acord sa continuam sa pescuim chiar in raza vizuala a tuturor celor aflati deja pe mal. La prima trecere a barcii am prins 7 pestii in doar 100 de metri. Toti au fost prinsi doar in 15 minute. Am mai ramas putin in apa pentru a mai trece o data cu barca deasupra zonei. Mai aveam nevoie de inca doi pesti pentru a fi siguri ca am castigat. Cand nalucile au ajuns la 3 metri adancime toate cele 4 lansete s-au curbat brusc. Am pastrat doar doi dintre ei pentru ca deja atinsesem limita impusa de organizatori. Si astfel am castigat concursul, sub ochii tuturor. A fost mai mult decat suficient.

Exista o conditie sine-qua-non in pescuitul salaului: “pescuiti atunci cand bate vantul”, daca nu bate nici un vant, atunci pregatiti-va pentru o zi lunga.

Articol furnizat de www.walleyecentral.com

Surse: (http://www.rapitori.ro)

Acest tip de pescuit, abordat in special de pescarii de competitie din Statele Unite si nu numai, a fost indelung studiat datorita dependentei pestelui de structuri. Studiile au dus la aparitia lansetelor si nalucilor specializate, weedless si off-set fiind cuvinte ce apar des in cataloagele firmelor de specialitate. Cum nu numai bass-ul si walleye-ul americanilor stau pititi dupa crengi asteptand o gustarica, ci si salaul nostru autohton, mai mofturos ca oricand parca, acest stil de pescuit se aplica si pe apele noastre acolo unde se cere.

Carolina si Texas sunt denumirile walleye-ullor cele mai des folosite, scrise, desenate si explicate in zeci de reviste si pe toate forumurile de specialitate. Eu va propun altceva, o adaptare la situatia in care ma aflam intr-o vara calduroasa, cu salai apatici ce nu-si paraseau dormitorul in cautarea pranzului, fara a avea insa pretentia de mare inventator, montura fiindu-mi aratata si explicata de Marcel Chifa, unul din patronii unei balti celebre in lumea spinningului din capitala si nu numai, Gostilele.

Eram pe aceasta acumulare impreuna cu amicul meu George, in cautarea unui salau cu multe kile pe gheb, scapat cu o zi inainte de acesta. La un moment dat apare langa noi Marcel, care pescuia intr-un stil aparte: lanseta – un G. Loomis in jur de 2.4 m, textil de 15 lb Ripcord si un jerkbait de culoare maronie, de 12 cm, cu lanseuri de maximum 15 metri. Lasa naluca sa atinga fundul, ridica lanseta uitandu-se la fir tot timpul, foarte atent pe coborare, mulina excesul de fir, ridica, si totul se repeta. Toate atacurile, foarte discrete, pe cadere, erau percepute pe fir printr-un simplu tremurici; teapa puternica si drilul scurt, prin pompaje de mare amplitudine. Pestele era “urcat cu liftul” pana la suprafata, fara ai da posibilitatea de a se ascunde printre crengile ce-i serveau drept cetate. In jumatate de ora a scos 5 salai intre 1.5 si 3 kg, plus un biban peste kil, scapat langa barca. Curios din fire il intreb cu ce pescuieste si de ce foloseste o lanseta asa lunga. Mi-a explicat ca ai un control mai bun asupra nalucii in acest joc pe spatii reduse, plus ca iti trebuie o lanseta cu un backbone (rezerva de putere pe talon) mare pentru “extragerea” pestelui, textilul mai gros ajutand la o mai lenta plonjare a nalucii.
Secretul nalucii bine jucate

Jerkbaitul care il folosea era armat pe un carlig offset gata lestat, insa cum procurarea lor este anevoiasa mi-a spus ca pot lesta un offset wide gape(carlig cu deschidere mare) cu sarma din plumb, din cel folosit la confectionarea mustelor artificiale, in special al nimfelor. Zis si facut, montura era gata, cu naluca plonjand spre adancuri. Nefiind insa destul de atent la ultima remarca, nu am reusit nici o captura in acea zi. Cel mai mare secret in jucarea corecta a nalucii este sa nu-ti misti deloc antebratul, miscarea sa fie doar din brat, pentru ca naluca joaca pe un spatiu redus un timp mai indelungat. Pe cat posibil, firul trebuie sa fie tot timpul intins, contactul salaului cu naluca fiind foarte discret, cu un timp minim de reactie.

Urmatoarea partida, mai pe toamna, ma gaseste un pic mai pregatit si mai dotat, gata sa infrunt mofturile coltosilor pe acelasi loc. Primul salau vine ca o rasplata pentru lectia invatata, al doilea si al treilea fiind convingerea ca acest stil de pescuit merita incercat atunci cand celelalte naluci nu permit abordarea salaului la el “in casa”.Cand situatia va impune si nu numai, incercati si exersati, iar rezultatele nu vor intarzia sa apara.

In imagini puteti vedea cum trebuie sa arate montajul, cu specificatia ca puteti folosi si alte naluci decat cele din fotografie, care permit o evolutie corecta a acestora montate pe offset.

Atentie: carligul ascuns nu va va proteja tot timpul de agataturi;o singura miscare gresita si carligul se va rostogoli in jurul crengilor, fiind aproape imposibil de recuperat. In speranta ca intr-o zi veti profita de sfatul meu, va doresc

Fir intins

Surse:(http://revistalupeste.ro)

Pescuitul rapitorilor
(stilul jigging)

In urma cu vreo 3 ani am inceput incet, incet sa cochetez cu pescuitul la pestii rapitori. A urmat o vreme cu multe dubii si semne de intrebare, care au ramas si acum si nu le-am gasit inca un raspuns, dar continui cautarile. Vreau sa dezvalui cate ceva din ce am invatat din experietele mele. Sa incepem cu echipamentul folosit :

1. Lanseta
Aici depinde de locul unde pescuim, pentru pescuitul din barca sunt foarte bune cele 1,80-2,4m, iar pentru pescuitul de pe mal cele de 2,40-3m fac legea pentru majoritatea pescarilor de rapitor.
In cazul pescuitului la jig lanseta trebuie sa fie construita din cele mai bune fibre de carbon, cu actiuni rapide sau foarte rapide (fast sau ex-fast, la betele ce au aceste caracteristici se « indoaie » numai partea dinspe varf) deoarece intepatura trebuie sa fie ferma astfel incat viteza cu care jigul se ridica de pe fundul apei sa fie suficienta pentru ca jigul sa penetreze gura salaului, stiucii, somnului, rapitori ce au maxilare puternice si osoase.

Clasificarea betelor in functie de actiunea lor:

Mulinetele:
Mulinetele „all-round” atat pentru pescuitul in rauri, lacuri, delta, Dunare sunt cele marimea 2500-3000. Pentru a nu avea probleme cu defectari rapide ale angrenajelor, aparitia „santului” la galet, recomand folosirea unor mulinete de o calitate buna, de la renumitele firme Daiwa sau Shimano, si revizia la sfarsit de sezon.

Ce fir folosim?
Indiferent daca folosim monofilament sau multifilament aceste fire trebuie sa intruneasca cateva calitati:
-rezistenta la abraziune
-elongatie minima
-culoare care poate fi usor urmarita
-rezistenta la nod mare

Eu sunt fanul firelor multifilament (fir textil sau superlines) cu diametrul cuprins intre 0,10mm si 0,20mm, de culoare galben fluo sau HI-VIS. Este mult mai usor de urmarit firul si detectarea eventualelor atacuri ale rapitorilor daca acesta are o culoare vizibila, iar atuul firelor textile este acela ca elongatia lor este minima: 5-10% maximum.

Nalucile folosite:
Intrucat vorbim despre pescuitul la jig, sau stilul jigging vom vorbi despre tipuri de jiguri, pestisori siliconici (naluca, momeala), cunoscuti sub diverse denumiri: shaduri, twistere, slidere, slapi, jeliboane etc.

Cateva modele de jiguri diferite gramaje:

1-3 jiguri de tip „bila” 5-28g
4-5 jiguri de tip „sabot” 5-9g

Aceste „carlige cu plumb” cunoscute sub denumirea de jiguri vor arma pestisorii siliconici:

Cum se armeaza?

Armarea sau montarea jigului pe pestisor se face urmarind fig.1 din poza de mai sus. Se introduce carligul prin capatul pestisorului iar acesta trebuie sa iasa din pestisor prin locul in care se afla initial ochetul jigului.

2-4 shaduri armate

Clasificarea pestisorilor siliconici:
-shaduri(6-12)
-gruburi(13-17)
-swimbaituri(1-2)
-slidere (3-5)

Tehnicile de recuperare ale nalucilor:

1. Intre ape

-dupa cum ii spune si denumirea in aceasta tehnica se presupune mentinerea nalucii sub „filmul” apei. Acest lucru se realizeaza mulinand cu o viteza constanta(1 tur de manivela pe secunda) fara pauze.

2. Taras

-presupune evolutia lenta a nalucii pe substrat. Se recupereaza cu o viteza foarte mica(1 tur de manivela la 3-4secunde) constant.

3. Dinti de fierastrau

-poate cel mai productiv stil de recuperare a jigului.
-se recupereaza cu 1-2 ture de manivela energice, apoi pauza pana cand jigul ajunge inapoi pe substrat.

Accesorii ale jigurilor:

de ochetul jigului se pot prinde anumite accesorii( 1,2 rotative) in combinatie cu care acesta formeaza „spinner-bait-ul”
metoda eficace in pescuitul bibanului si stiucii.

Fir intins.

Surse:(http://www.pescuitmania.ro)

In tara noastra salaul traieste in mod natural in Dunare, in baltile si afluentii ei cit si in lacuri interioare din zona litoralului. Prin populare acestia pot popula si baltile izolate dar adaptarea acestora este mai dificila. In urma unui experiment de populare cu salau, prin anii ‘80, balta Fundeni – Frunzanesti era renumita prin capturile de salau prinse de pescarii sportivi insa, dupa citiva ani de la ultima populare specia a disparut complet. Salaul prefera apele limpezi unde isi poate urmari prada in voie. Ca pentru orice peste rapitor, hrana este constituita din mici vietuitoare acvatice si in special pestii mici. Salaul are corpul alungit, rotunjit, subtiat mult spre coada, capul mare, gura larga. Are dinti ascutiti cu cite doi colti ascutiti pe fiecare falca. Culoarea este verde-cenusie iar burta este alba. Pe spate acesta prezinta 8-12 dungi. Salaul poate atinge o lungime de pina la 1 m si 15 kg greutate. Dimensiunea minima permisa pentru a retine salaul este de 50 cm. Reproducerea sa are loc primavara, in lunile martie-aprilie. Pescuitul salaului se poate face cu undita cu fir subtire (0.2-0.3 mm ) sau cu lanseta iar struna va fi din fir de nylon sau din materiale compozite, rezistente, ca si in cazul stiucilor. Momeala cea mai folosita este pestisorul viu si se agata in ac de buza cu virful iesit prin nara astfel incit acesta sa ramina in viata cit mai mult timp. Cirligul va avea nr. 6-8 fiind recomandat un plumb usor (max. 15 g). Pluta va fi lunga (peste 15 cm), confectionata din pene de gisca sau din alte materiale moderne. Salaul musca hotarit, inteparea trebuind sa fie prelungita si ferma. Nu trebuie sa ne grabim la intepare deoarece salaul este lacom si insista mult asupra momelii. La muscare pluta coboara usor pina dispare complet spre adincurile apei. Cind nu se mai vede nimic, dupa un timp, intepam energic. Pe cit posibil vom incerca sa mentinem pestele la suprafata altfel acesta se poate ascunde dupa obstacolele situate pe fundul apei. Sezonul salaului incepe din august si tine pina la inceputul iernii. Orele favorite sunt cele dupa rasaritul soarelui si spre amurg. Salaul se poate pescui si la naluci dar rezultatele sunt in general mai slabe decit la pestisor viu.

Surse:( www.pescuitul.ro)