de Lucian Daniel Balan,

Ambele montaje pentru prinderea somnului sunt montaje puternice, care pot transporta o mare cantitate de momeala, avand in vedere ca somnul mare trage cu precadere la momeli voluminoase si asa putem sa scapam de somnii de dimensiuni mici (somotei).
Un alt avantaj al acestor montaje este acela ca putem sa oferim un adevarat sandwich pentru somn si putem sa facem multiple combinatii de momeli (ex: pestisor + buchet rame serpesti; coropisnita + buchet rame; rame serpesti + ficat pui; carne pui + mate etc.), dupa priceperea si posibilitatile fiecarui pescar.

1. Momeala pe fundul apei
Primul montaj (1) pentru somn este construit pentru ca momelile puse in cele doua carlige sa stea perfect pe fundul apei. Se observa din fig. 1 ca cele 2 carlige cu momeala sunt dispuse in apropierea plumbului montajului. Putem deci sa prezentam momeala pe fundul gropilor adanci, unde in timpul zilei stau somnii de dimensiuni mari. Plumbul care este culisant se alege in functie de curentul apei.

2. Momeala intre ape
Al doilea montaj (2) pentru somn permite plasarea momelii (sau a combinatiei de momeli) la adancimea pe care o hotaraste pescarul sportiv. Datorita flotorului amplasat pe/sau in imediata apropiere a primului carlig si a opritorului culisant aflat langa vartej, putem regla adancimea la care sa se afle momeala. Dimensiunea flotorului se alege in functie de greutatea momelii. Acest montaj se foloseste cu precadere la sfarsitul zilei si in pescuitul pe timp de noapte cand somnii mari se hranesc si in straturile superioare ale apei. In primul carlig, cel cu flotor, este bine sa punem o momeala vie (pestisor, broscuta, coropisnita). Flotorul va ajuta momeala vie sa supravietuiasca mai mult timp.

Cateva sfaturi
Componentele ambelor montaje (carlige, monofilament sau fir textil, opritoare, vartejuri) trebuie sa fie de foarte buna calitate. Piata uneltelor de pescuit abunda de o multitudine de fire textile, monofilament si de carlige speciale pentru somn si pesti puternici si, de aceea, alegerea acestor componente o las la latitudinea fiecarui pescar in parte.
Un alt lucru de care trebuie sa tinem seama este acela ca la astfel de montaje puternice, cu momeli voluminoase, trasaturile unui trofeu de somn vor fi foarte dure; de aceea, lansetele pe care le vom instala cu astfel de montaje trebuie foarte bine asigurate pe timpul zilei, dar mai ales al noptii, pentru a nu avea surpriza (neplacuta) ca odata cu disparitia lansetei trasa in apa sa pierdem si o sansa care poate aparea o data in viata, de a prinde un adevarat trofeu.

Surse: www.revistalupeste.ro

Amidonul praf incheaga mai bine mamaliga? Dar trebuie amestecat foarte bine;

Momeala pentru crap trebuie sa contina neaparat substante aromatizante (vanilie, menta, anason etc), zahar, ulei vegetal si proteine?

Granulele de hrana pentru caini si pisici, in diferite combinatii, pot fi o excelenta nada pentru pesti?

In lipsa anasonului, coriandrul are acelasi efect benefic pentru atragerea ciprinidelor?

Cubuletele de mamaliga se taie perfect daca lama cutitului se umezeste cu apa?

Daca se umezeste firul de pescuit inainte de a se strange nodul, acesta se strange mai usor, mai uniform, mai bine, fara a slabi rezistenta acestuia?

Daca pastrati stiuletele de porumb in lapte la congelator, se va pastra pentru mult timp avand aceleasi calitati?
Zaharul vanilat poate fi secretul mamaligii perfecte?

Boabele de porumb se pastreaza foarte bine in frigider daca sunt acoperite cu ulei?

Daca diametrul firului este prea mic in comparatie cu pestele din carlig este bine sa va indepartati cativa metri de apa pentru ca rezistenta firului sa se “dubleze”?

Vara, nada cea mai eficienta la pescuitul crapului este mamaliga amestecata cu cartofi si mazare fiarta?

La pescuitul crapului este bine ca vantul sa bata din fata?

Daca apa in care pescuiti are adancime mica este bine sa tineti lansetele cu varful cat mai ridicat pentru ca strunele sa nu se afunde in namol?

Ajuns foarte mare, crapul se poate naravi si la carnea de peste?

La pescuitul somnului ramele nu trebuie sa fie “vioaie” ci mai “moi”?

In locurile pe unde au trecut vacile prin apa, la cateva minute dupa aceea se va prinde peste foarte bine prin acel loc?

Daca bate foarte tare vantul, lanseta se va fixa oblic pe directia de unde bate acesta?
Rubrica realizata de gabibrb

Surse:(http://www.pescarulamator.ro)

Cred ca orice pescar si-a dorit macar o data in viata sa poata vedea ce este sub apa, pentru a afla topologia fundului, pentru a localiza gropile cu crapi sau pur si simplu pentru a vedea daca acolo unde pescuieste sunt sau nu pesti. Cum vazul nu ne poate fi de mare ajutor, cel putin in cazul apelor din lacuri, rauri etc., nu ne ramane decat sa ne inspiram din lumea animalelor, in care metoda ecolocatiei este folosita cu eficienta deosebita. Ecolocatia se poate realiza cu ajutorul ultrasunetelor, sunete de inalta frecventa, nepercepute de urechea umana. Astazi acest lucru este perfect posibil si pentru noi cu ajutorul sonarelor.
Ce sunt de fapt sonarele ?
Sonarele sunt dispozitive electronice prevazute cu un senzor, denumit si traductor, de obicei dublu-cristal, care contine mai multe foite de cristal de cuartz suprapuse. Cuartzul se bucura de proprietatea ca isi modifica volumul la trecerea unui curent electric prin masa acestuia si, invers, genereaza curent cand asupra sa se exercita o presiune exterioara (efectul piezoelectric). Atunci cand il alimentam la un curent de inalta frecventa cristalul vibreaza cu acea frecventa luand nastere o unda elastica – ultrasunetele. Undele emise prin apa lovesc obstacolele, corpuri cu densitati diferite de cea a apei, fiind reflectate. Odata reflectate, o parte din acestea ajung din nou la traductor unde sunt tranformate de cristalul de cuartz (receptor) in semnal electric. Semnalul electric este prelucrat rezultand o imagine electronica, afisata pe display-ul sonarului. In functie de complexitatea sonarului, alaturi de vizualizarea pestilor aflati in zona fascicolului ultrasonic mai putem obtine si alte informatii precum viteza pestilor aflati in miscare, temperatura apei. Majoritatea sonarelor dispun de filtre care permit afisarea pestilor pe ecran pe game de dimensiuni. Mai facem precizarea ca, consecinta a unor legitati ale fizicii, undele folosite aici sunt numai unde longitudinale, emise in plan normal la suprafata traductorului. Atentie !! Bulele de aer din apa dau ecouri foarte clare si ne pot induce usor in eroare. Deci informatia trebuie verificata prin scanari repetate.
Cum alegem sonarul cel mai potrivit ?
In primul rand trebuie sa tinem seama de adancimea/distanta unde vrem sa facem investigatiile. Vrem sa vizualizam topologia fundului apei sau numai sa localizam pestii ? Unda ultrasonica emisa in apa are forma unui fascicol de forma conica, similara fascicolului de lumina al unei lanterne pe timp de ceata. Fascilolul poate fi bine focalizat si spunem ca “bate” departe sau poate fi mai divergent, caz in care prinde in vizor o arie mai mare dar cu rezolutie satisfacatoare doar in apropiere. In cazul sonarelor, aceasta focalizare este data de unghiul traductorului (uzual are 9, 20 si 45 grade). Sensibilitatea sonarului la o anumita distanta depinde de puterea sursei de alimentare a traductorului si de frecventa semnalului de excitare a cristalului emitor. Frecventa este un parametru similar culorii luminii; pe timp de ceata alegem faruri albastre sau de alta culoare care este mai putin atenuata de ceata. In acest caz, undele cu frecventa mare dau rezolutie mare dar sunt puternic atenuate la distante mai mari, pe cand cele cu frecventa mica se propaga mai bine dar necesita surse de alimentare mai puternice (exercita o presiune sonica mai mica la aceeasi putere de emisie). Un traductor cu unghiul de 20 grade, alimentat la surse duale de 200kHz si 455 kHz, poate acoperi cam cele mai variate intrebuintari pentru pescuitul din tara noastra (pescuit din barca, de la mal, pescuit maritim). Asadar, nu cumparati orice sonar doar pentru ca scrie pe el sonar; verificati cu atentie tipul palpatorului, puterea si frecventa sursei precum si domeniul de utilizare recomandat de producator. Daca acesta corespunde intereselor dvs. puteti sa-l cumparati. Pretul unui sonar poate incepe de la cca. 100 USD pana la 600-1000 USD si chiar mai mult.
Ce solutii alternative avem cand nu dispunem de acesti bani ?
Sonarul este un intrument util dar inca nu este prea accesibil. Pana cand vom avea sonarul propriu trebuie sa cautam alte solutii. Unii pescari pot localiza pestii “citind” apa si utilizand toate informatiile pe care mediul ni le ofera cu atata generozitate. Dar cum asta ? Ati observat ca, atunci cand vantul bate usor, pe suprafata apei se formeaza talazuri. Exista totusi zone unde talazurile lipsesc sau sunt mult mai mici. Ce se intampla ? Revenind la notiunile de unde elastice, talazul nu este altceva decat o unda generata de vant si care se propaga pe lac. Acolo unde fundul lacului prezinta neuniformitati, mai ales gropi, unda este de regula atenuata, intr-o masura mai mare sau mai mica. Iata deci ca un “sonar” natural ne indica direct gropile si implicit zona crapilor si a somnilor. Alta solutie ar fi simturile unor pasari. Ratele si gastele domestice simt mult mai bine prezenta pestilor si de cele mai multe ori ii urmaresc. Iar rapitorii mari, in speta somnii, le urmaresc la randul lor pe ele. Multi dintre noi nu agreem prezenta acestor pasari pe langa noi dar ele ne indica de cele mai multe ori prezenta pestilor. De multe ori am ales locul de pescuit cautand cu privirea cardurile de rate care stationau si cautau hrana in apa iar rezultatele au fost superioare celor obtinute de alti pescari, mai putini stresati de aceste pasari. Aceste solutii sunt reprezentative dar sirul exemplelor poate continua. Noi insa ne oprim aici, lasandu-va pe dvs. sa experimentati si sa gasiti si alte solutii.

Fir intins !

Surse: (http://www.pescuit.elsiea.ro)

Una din dovada graitoare a ispravii noastre ani de zile, adica in capturarea sportiva a unei stiuci record, este capatana. Va propun o metoda simpla de prepare a trofeelor, in care nu folosim sarea de bucatarie si nici substante chimice. Vom avea nevoie de o stiuca si mai ales de capul acesteia, restul se poate indrepta spre prepararea ei in bucatarie.
In primul rand il vom detasa capul prin doua incizii. Una pe ceafa, prin care sectionam si coloana, iar alta in punctul inferior de intalnire al operculilor. Cu un cutit cu varf ascutit eliminam branhiile de sub operculi. Spalam capul stiucii sub jet de apa si il tamponam cu o carpa uscata. Cu ajutorul a doua bete de lemn intindem capul pentru ai da forma dorita sub care se va usca si intari. Dupa ce am montat betele vom pune capul cu ceafa in jos la uscat, ferit de muste. Uscarea se face in aer liber, in podul unei care sau pe un balcon deschis. Capul este complet uscat in momentul cand nu mai prezinta parti moi la apasare. Se scot betele si se poate lacui cu nitrolac, palux, in 2 -3 straturi, apoi se monteaza pe o placheta din lemn lacuit, prinderea facandu-se cu un holzsurub, de osul cefei. Pe spatele plachetei sa va inscriptiona greutatea, lungimea, locul si data capturii pentru a ne aminti cu placere de acel moment, apoi se va atarna cu o agatatoare pe perete ca trofeu sau o frumoasa amintire.

Imagini

Surse : ( http://www.pescuit.elsiea.ro)

In doua articole anterioare s-a discutat despre monturi pentru pescuitul cu plastice si cu pestisor viu. Ca atare, in cel de fata ma voi referi la pescuitul salaului cu peste mort in montura. Precizez ca aceasta tehnica de pescuit nu are nimic in comun cu pescuitul stationar cu peste viu, mort sau la bucatica. Este o tehnica activa, oarecum apropiata de pescuitul cu jiguri.

Daca monturile pentru plastice ce ne-au fost prezentate sunt importate de peste ocean, cele asupra carora ma voi opri sunt creatia pescarilor europeni de salau. As zice ca sunt mai aproape de realitatile de pe la noi.
Din start va spun ca acest gen de pescuit nu este pentru cei comozi. In primul rand este necesara procurarea din timp a pestilor momeala (obleti, rosioare, babuste), pastrarea lor vii (uneori pentru cateva zile) intr-un volum de apa suficient, schimbarea din timp in timp a apei, pastrarea pestilor vii pe parcursul intregii zile de pescuit. Pe de alta parte, intr-o partida de pescuit in zone bogate in structuri (unde se atin salaii) se pot pierde uneori zeci de monturi, ceea ce implica refacerea lor dupa fiecare agatatura.

Poate parea o corvoada, dar cateodata … rezultatele o compenseaza!

1. Montura pentru pescuit pe fundul apei (tirette)

Accesorii necesare:
- plumb cu greutatea de 10-25 gr., fusiform sau in forma de picatura. De preferinta cu tub de plastic in interior. Folosesc in general plumb fusiform in zonele in care structurile subacvatice constau in bolovani, betoane, fieraraie, etc si in forma de picatura acolo unde agataturile sunt butuci scufundati, crengi tifisuri, etc.
- opritor din cauciuc, inchis la culoare;
- vartej solid;
- pentru forfac fir monofilament, transparent sau de culoare apropiata de cea a apei, ori fluorocarbon cu grosimi intre 0,30 si 0,45 mm. Grosimea firului o adaptez in functie de frecventa agataturilor, de tipul structurilor, de turbiditatea apei, de posibilitatea ca pestisorul sa fie atacat de stiuca; (ex: RTM, Colmic Fender, Tubertini Gorila, Sufix Xcelon etc.)
- carlig triplu, a carui marime trebuie corelata cu marimea pestisorului momeala. Pentru pesti de 8-10 cm utilizez carlig nr.6. (VMC 9649 BZ – de culoarea bronzului sau VMC 9649 RD – rosii). Se poate folosi si carlig simplu acolo unde agataturile sunt mai dese (Gamakatsu F-314 nr.4 sau 6).
- material flotant (optional). Poate fi din cel gasit in comert, folosit in realizarea monturilor de crap, sau improvizat din talpa unui slap, dintr-un covoras pentru baie etc.

Realizarea monturii:
Se trece firul principal prin plumb si prin opritorul de cauciuc, dupa care se leaga vartejul cu nodul grinner sau blood (vezi Aventuri la Pescuit nr.30, pag.34-35). De celalalt ochet al vartejului se leaga forfacul folosind acelasi nod.

Lungimea medie a forfacului este de 40-60 cm. Un forfac mai scurt face ca evolutia pestisorului sa fie mai sacadata si mai putin ampla pe verticala, pestisorul evoluind foarte aproape de substrat. Creste astfel riscul agataturilor, dar poate fi mai „la indemana�? pentru salau…. Un forfac mai lung da pestisorului o evolutie sinuoasa, cu amplitudine mai mare, pe gustul unor salai mai activi. La celalat capat al forfacului se face o bucla pe care se va atasa carligul triplu.

Cu o croseta de genul celor folosite la crap se trece firul prin pestisor si se scoate in zona aripioarei anale sau prin spate, dupa care se ataseaza carligul. Un sfac al acestuia se introduce in pestisor, de preferinta intr-o zona cu mai multe oase.

In cazul in care montura este realizata cu carlig simplu, acesta va fi introdus prin narile pestisorului sau prin cap, de jos in sus. In sfarsit, varful carligului se poate trece prin buza pestisorului iar varful acestia se introduce in zona aripioarei dorsale fara a-l mai scoate in afara (in genul monturii texas, vezi Aventuri la Pescuit nr.31, pag.78).

Montura se poate echilibra cu ajutorul materialului flotant astfel incat densitatea ei sa fie apropiata de cea a apei (fara a lua in calcul plumbul, bineinteles). Forfacul se trece prin flotor cu ajutorul crosetei, inaintea pestisorului. In functie de marimea flotorului, pestisorul va pluti intre ape sau se va scufunda incet, crescand astfel durata evolutiei pe verticala.

Utilizare:
Montura poate fi folosita de pe mal sau din barca, atat pe ape statatorare cat si curgatoare, pentru explorarea unor zone intinse in cautarea structurilor subacvatice, precum si pentru tatonarea acestora din urma.

Jucarea pestisorului se face din varful vergii, fara a ridica plumbul mai mult de cativa centimetri de pe fund, cu stopari de cateva secunde. In ape curgatoare trebuie luat in calcul si curentul, care prelungeste evolutia momelii intre ape si o face sa se miste chiar si atunci cand plumbul sta pe loc. De asemenea, se poate obtine o evolutie incitanta folosind un flotor corelat cu marimea pestisorului. Incepatorilor care doresc sa deprinda pescuitul cu aceasta montura le recomand sa se joace putin cu ea la mal, in apa mica, pentru a-i vedea evolutia si a-i gasi cadenta.

Frecventa agatarii monturii o apreciez ca fiind medie, dar simplitatea ei face ca pierderile de materiale si de timp pentru legarea alteia noi sa nu fie deranjante.

2. Montura pentru pescuit pe verticala

Accesorii necesare:
- plumb in forma de tigareta cu vartej, cu greutatea de 10-25 gr.;
- opritor din cauciuc, inchis la culoare;
- opritor din material plastic, inchis la culoare;
- vartej cu bila culisanta, pentru realizarea monturii hellicopter;
- pentru forfac fir monofilament, obisnuit sau fluorocarbon, transparent sau de culoare apropiata de cea a apei, cu grosimi intre 0,25 si 0,35 mm.
- carlig triplu, a carui marime trebuie corelata cu marimea pestisorului momeala. De asemenea, se poate folosi si carlig simplu acolo unde agataturile sunt mai dese.
- material flotant (optional).

Realizarea monturii:
Se ia o bucata de fir monofilament si se leaga de vartejul plumbului cu nodul nodul grinner sau blood. Capatul liber se leaga in acelasi fel de vartejul cu bila. Lungimea firului trebuie corelata cu inaltimea structurilor subacvatice.

Apoi se trece firul principal prin bila vartejului, prin opritorul de cauciuc si prin cel din material plastic. In prelungirea firului principal se ataseaza forfacul cu ajutorul unui nod dublu grinner. La celalalt capat al forfacului se leaga o bucla de care vom atasa carligul.
Forfacul se trece prin pestisor cu croseta, dupa care se ataseaza carligul in modul descris mai sus.
Adancimea la care va evolua pestisorul momeala este data de cele doua variabile: lungimea firului de care este legat plumbul si lungimea forfacului.

Si in cazul acestei monturi se poate folosi material flotant.

Este indicat ca firul cu care este legat plumbul sa fie mai putin rezistent decat firul principal si decat forfacul, intrucat plumbul se agata cel mai des.

Utilizare:
Cu aceasta montura se pescuieste in special din barca, pe ape curgatoare dar si statatoare, deasupra si in jurul structurilor: praguri, butuci, tufisuri scufundate, bolovani etc. Se poate folosi si de pe mal in locurile unde apa este adanca in apropierea malului, cum ar fi malurile exterioare ale meandrelor raurilor, consolidate sau nu, cuptoarele sapate de curent in malurile raului, gropi de balastiera s.a.

Montura se joaca aproape pe loc, cu ridicari si coborari repetate, din varful vergii, fara a recupera prea mult fir, cu opriri mai lungi intrucat evolutia pestelui momeala intre ape este mai ampla.

Frecventa agataturilor este mai scazuta decat in cazul monturii anterioare

3. Montura Drachkovitch

In magazinele de pescuit se gasesc monturi gata facute, unele mai bune altele mai putin bune, produse de diferite firme. Pentru cei mai indemanatici, care doresc sa si le realizeze singuri, iata cateva accesorii necesare:
- plumb cu doi ocheti, de 6/10 gr. Se poate utiliza un plumb despicat in care se introduce o agrafa de birou, dupa care se strange cu patentul;
- sarma de 1 mm grosime;
- sarma subtire, oteloasa. Cea din interiorul unui cablu de frana e perfecta;
- doua carlige triple a caror marime trebuie corelata cu marimea pestisorului mort. Pentru un pestisor de 8-10 cm. este potrivit nr.8;
- sarma de cupru pana la 1mm grosime.

Realizarea monturii:
Sarma groasa de 1 mm se indoaie cu patentul in forma de V, cu unul din capete putin mai lung. Dimensiunea acestui V trebuie sa fie putin mai mica decat cavitatea toracica a pestisorului momeala. Capatul mai lung se leaga de ochetul plumbului.

Apoi cu sarma subtire si oteloasa se leaga carligele triple si se ataseaza de ochetul plumbului. In cele din urma se leaga de ochetul plumbului aprox 20 cm de sarma de cupru.
Pestele se fixeaza in montura astfel: i se introduce prin gura sarma in forma de V dupa care se trage putin de montura pentru ca varful liber al V-ului sa patrunda corpul pestelui. Se fixeaza carligele triple in partile laterale ale pestelui si apoi se matiseaza in zona operculilor.

Montura este recomandata in ape cu mai putine structuri, mai ales din barca, dar si de pe mal, pentru pescuitul in apropierea fundului sa intre ape.

Evolutia ce trebuie imprimata monturii este asemanatoare cu cea a jigului, atunci cand se pescuieste pe fund, sau a oscilantei la pescutul intre ape.

Frecventa agataturilor este destul de mare. De aceea se poate folosi si in varianta cu un singur carlig triplu.

Desigur, ar mai fi multe de spus in legatura cu acest subiect, dar pentru inceput consider ca am atins reperele de baza in intelegerea acestui gen de pescuit care a fost si este perceput drept unul initiatilor, mai putin accesibil pescarilor obisnuiti. E o prejudecata. Este nevoie doar de putina perseverenta si incredere, iar rezultatele nu vor intarzia sa apara….

Fir intins.

Articol scris de Razvan Mihuta

Surse : (http://www.rapitori.ro)

Actiunile au devenit progresive iar prin transferul controlat al puterii pe fiecare sectiune a blank-ului, s-a diminuat efortul de lansare Rafinarea actiunilor a avut un efect pozitiv asupra specializarii lansetelor. Designerii au diminuat efectul negativ de rigiditate in zonele de imbinare sau acolo unde se face modificarea de coniciate pe blank. Consistenta si controlul puterii lansetei au atins o precizie nemaintalnita. Ultimele generatii de rasini au permis obtinerea unor blank-uri high-modulus extrem de usoare, mai rezistente si in acelasi timp mai flexibile.

Conceptul de “Rezerva de putere” a fost rafinat de G.Loomis pentru lansetele de spinning iar lansetele Sage RPL Xi si RPL+ si-au dovedit eficienta in lanseu si drill.
Cele mai avansate tehnologic si versatile in pescuit sunt lansetele de musca care trebuie sa lanseze cu efort minim la distante mici, dar sa fie capabile prezente cu acuratete la 20-25 de metri. Firma Scott foloseste “Flex rate sistem” pentru controlul puterii pe fiecare sectiune a blank-ului utilizand grafit cu modul variabil mixat cu diferite tipuri de scrim (sticla sau grafit) si rasini de ultima generatie(G Power-Ply, Eclipse, SupR-Ply sau Tactical). Acest concept a fost folosit intr-o forma simplificata si de Redington sau G.Loomis (Trilogy) intr-o maniera mai simpla construind 3 tronsoane cu modul variabil: varful un intermediate modulus cu rasini care confera elasticitate, tronsonul 2 un intermediate modulus mai inalt si tronsonul inferior din high modulus. Lansetele moderne construite din grafit cu un singur modul au splinul pozitionat la 180 de grade pe partea superioara (1/4 sa 1/3) fata de restul blank-ului pentru a obtine peformante maxime de lansare pentru toata plaja de greutati.

Toate aceste s-au intamplat sincron cu aparitia unor materiale superioare de constructie a inelelor. Acestea au devenit mai usoare deoarece piciorul de sustinere al inelui este construit din aliaje de otel sau titan. Noile materiale sunt mai bine finisate asigurand un coeficient minim de frecare si o disipare optima a caldurii in timpul drilului pentru asigura integritatea firului pentru mai mult timp. Inelele Fuji Concept au imbunatatit performantele de lansare(inertie minima, incarcare progresiva, acuratete, controlul nalucii) si sensibilitate(usurarea varfului si apropierea firului de blank usureza detectatrea celor mai fine atingeri).

Multe din aceste performante sunt regasite in cateva din lansetele actuale de spinning sau fly, high-end.

Designul final al lansetei include atentia pentru toate detaliile care pot influenta performantele lansetei.

Lansetele performante sunt construite ca sisteme unice chiar daca au caracteristici identice la prima vedere. Deoarece tehnologia moderna nu permite ca blank-urile sa fie absolut identice, fiecare lanseta va fi montata intr-un mod unic. Puterea reala si actiunea indiferent daca lanseta este de fly sau spinning sunt foarte apropiate de cele inscrise pe talon. Datorita caracteristicilor unice de flexare pozitia inelelor va fi personalizata pe blank-uri de aceeasi lungime si putere. Acest lucru costa cat pretul unei lansete bune(150-200 $) de serie. Aceste aspecte sunt integrate in design-ul celor mai bune lansete de fly sau spinning:

1. Pozitionarea corecta a inelelor pe splin pentru, echilibru in timpul lansarii, torsiuni minime in timpul lanseului si in drill.
2. Inele de cea mai buna calitate ca greutate, elasticitate(fly), coeficient de frecare, rezistenta. Numarul si dimensiunile optime ale inelelor sunt alese cu atentie in raport cu puterea sau clasa lansetei
3. Dimensiunea manerului este corect dimensionata in raport cu lungimea si puterea lansetei pentru a fi comoda in pescuit.
4. Rasinile de montaj sunt depuse in straturi multiple foarte subtiri pentru a diminua greutatea totala a lansetei. Sunt folosite rasini elastice care nu influenteza elasticitatea blank-ului si nu se deterioreaza in drill.
5. Ata de montaj este corect dimensionata in raport cu puterea blank-ului, pentru a minimaliza greutatea prin depunerea rasinilor.

Pentru lansete care au un pret de 60-150$ , blank-ul este corect construit in raport cu aplicatia dorita si lanseta beneficiaza de inele de calitate Concept. Problema obtinerii unor performante maxime intervine din pierderea din vedere a unor aspecte foarte importante.

Marimea si numarul inelelor nu sunt alese in raport cu actiunea, puterea, aplicatiile(naluci soft sau reactive) si dimensiunile firului folosit. Pozitionarea pe splin nu este intotdeauna un deziderat urmarit in aceasta clasa de pret de toate firmele. Surprize exista si acolo unde manufacturierul isi propune sa urmareasca acest aspect.

Manerul este cateodata potrivit, dar de cele mai multe ori este mult prea lung in raport cu partea activa a lansetei.
Numarul si dimensiunea inelelor sunt alese in raport cu puterea sau actiunea blank-urilor. De la montarea unui numar mic de inele masive care de cele mai multe ori supraincarcau blank-ul, s-a trecut la montarea automata a unui numar si unor dimensiuni standard de inele Concept. Pentru o anumita lungime a lansetei se aleg inele fara sa se tina cont de diferenta de puterea blank-ului (de ex 8 inele +tip pentru o lanseta de 7 ft.- 210 m), actiunea acestuia sau dimensiunea firul folosit in aplicatii specializate. De aceea incarcarea dinamica nu este optimizata, si lanseta ne lasa impresia de “cam rigida” sau “prea elastica” pentru stilul de pescuit recomandat si puterea de lansare inscriptionata.

Incepand cu manerul atasarea mandrinei este o operatie importanta datorita fortelor mari care apar in timpul lansarii sau in drill. Rasina este obligatoriu sa faca priza intre blank si mandrina, nu doar pe suprafata arborilor. Punctele de sprijin folosite de firme sunt deobicei doar la capatul mandrinei. Procedura de montare corecta indica un spatiu de 2-3 mm intre arbori pentru a avea o suprafata cat mai mare de contact cu mandrina si mai multe puncte de prindere intre mandrina si blank prin intermediul rasinilor.

Cele mai multe din blank-uri au deobicei o calibrare in plus a puterii si pentru a obtine o plaja de lansare apropiata de cea inscriptionata folosesc inele supradimensionate. Acesta urmareste obtinerea unei rezistente sporite a blank-ului pentru a diminua numarul de lansete care se rup in conditii de usor abuz in pescuit.

Dezavantajele sunt evidente. Lanseta este prea puternica pentru specia si stilul de pescuit vizate. In acelasi timp lanseta va fi mai grea decat una precis calibrata. Blank-ul este mai greu si inele cantaresc cel putin dublu fata de cele care erau necesare pentru a incarca un blank de putere potrivita. Inele mai grele afecteaza distanta de lansare datorita vibratiilor din timpul lanseului. La intepare lanseta va fi mai lenta in reactii afectand eficienta in pescuitul cu naluci soft.

—

“Concept custom rods” s-au dezvoltat din dorinta de a construi lansete care sa incorporeze principiile si designul performant al unor firme ca Scott, Sage sau Winston si care sa aiba un pret accesibil. Pentru seriile standard Silver IM6 si Platinium XML folosesc blank-uri Cabela’s Fish Eagle IM6 si Fish Eagle XML, inele Fuji Concept Hardloy si respectiv Alconite, mandrine Pacific Bay sau Fuji, ata de montaj Coats cu diametru redus si rasini Fex Coat Regular sau Lite.

Modul în care aceste componente de calitate sunt montate respecta principiile si designul expus mai sus.

Pentru cei care doresc lansete personalizate pot folosii orice tip de blank-uri, mandrine sau inele intr-o combinatie care conduce la cresterea performantelor in pescuit.

Cristian Ene
cristian.ene@montero.ro

Surse: (http://www.rapitori.ro)

1. Lanseta:

a. Se tine in husa proprie cu care vine lanseta. Husele astea pot sa fie din folie plastic (cele mai ordinare),sau din material textil-sintetic. Husele din material textil se pot spala cu masina de spalat atata tot ca cateodata se sterg inscrisurile de pe ele care sunt imprimate prin vopsire. Evident unele huse sunt inscriptionate prin coasere cu ata datele necesare. Unele lansete sunt livrate cu tuburi de transport facute din PVC sau carton. E bine sa le pastrati pentru eventualitate unui drum mai lung unde bagajele ar putea sa stea claie peste gramada. Daca mergeti la pescuit cu mai multe bete odata e bine sa aveti o husa mai mare care sa cuprinda pe toate. Cele mai multe incidente cu lansetele se intampla in timpul transportului.

b. Mandrina din pluta a lansetelor. Se pot spala cu detergent de vase si cu o laveta. Eu le spal in vana cu dusul din cauza ca asa mi se pare ca e mai comod. Tot acolo le las sa se usuce si sa se scurga bine. Dupa ce le spal si le usuc si eventual le sterg cu carpa curata le aplic un strat de solutie de curatat mobile din lemn cu ceara de albine. E o solutie lichida albicioasa care repara si conserva lemnul de pluta. Excesul se indeparteaza cu o carpa curata.

c. Inelele: le spal tot cu detergent lichid vase si cu o laveta. Oricum am mare grija sa nu le indoi eventual le indrept daca observ ca s-au indoit. Insist in special la inelul de varf si mai ales in zona interioara unde se acumuleaza mizeria. Dupa ce le spal si le clatesc mai sterg odata inele cu o carpa curata.

2. Mulineta:

a. O tin intr-o husa din bumbac improvizata care de obicei o spal cand e foarte murdara. Pe husa se acumuleaza nisipul de pe mulineta si uleiul pe care il mai folosesc in exces pentru ungere. Intotdeauna le pastrez peste iarna in cutiile originale din ratiuni de spatiu.

b. Dupa fiecare partida curat mulineta pe exterior cu carpa curata (sursa Okuma). Se poate curata prin pulverizare de apa pe carcasa dar fara scufundarea mulinetei in apa in cazul in care ar fi antrenat si nisipul in interior.

c. Daca o tin mai mult in repaus o dau usor cu ulei pe carcasa de exemplu WD 40 (sursa Daiwa).

d. Verific foarte des rola de galet pentru ca acolo se pot forma santuri datorate actiuni abrazive a firului. In cazul in care pe rola de galet apar aceste santuri poti arunca rola. Desi am auzit niste pareri cum ca s-ar putea astupa santul e putin probabil sa se si poata. Cele mai rezistente role sunt in ordine cele din titan, otel special, poliamida grafitata, ceramica, bronz si otel titanizat. De multe ori am blocat prosteste rola de galet pentru ca am strans surubul prea tare si deci am distrus rola. Cea mai buna metoda de testare a rolei de galet este cea a elasticului. Din punct de vedere obiectiv nu poti ajunge sa invarti rola cu degetul sau daca folosesti un fir mono el are tendinta naturala pe patineze pe rola de galet. Deci un baiat destept (nu eu evident) s-a gandit sa petreaca peste rola in loc de fir mono un elastic ordinar de legat borcanele. Prin rulare stanga dreapta iti dai seama usor daca rola e blocata sau nu suficient unsa.

e. La sfarsitul partidei de pescuit intotdeauna deschid frana la maximul pe pozitia deschis. Pana nu demult era mai mult o chestie empirica, de curand am gasit si explicatia cand am desfacut franele. In sistemul de franare exista o serie de saibe de plasla imbibate cu ulei. In pozitia inchis aceasta au tendinta sa de taseze si deci sa nu se mai destina dupa aceea.

f. Clickeul la sfarsitul partidei in las pe pozitia deschis. Se numeste infinite antirevers si se bazeaza pe o chestie destul de isteata. Sunt niste role care sunt in castrate intr-o carcasa-cosarca de plastic. Carcasa-cosarca de plastic se indexeaza (se roteste in jurul axului principal) prin actionarea manetei de antirevers. Prin indexare rolele aluneca in degajarile executate in corpul mulinetei. Role devin astfel piedica din clicket deci franeaza prin 5 role in acelasi timp de aceea nu permite nici macar nici macar un grad de retur la manivela.

g. Service-ul mulinetei este o chestie extrem de complexa asa ca daca nu va simtiti in stare sa faceti nu o faceti. Oricum dupa toti producatori (Daiwa, Cormoran, Daiwa) se cere un service odata pe an la orice mulineta. Sistemele de angrenare sunt identice de cele mai multe ori la aceeasi gama de mulinete. De exemplu Okuma Epix Pro 8 are sistemul de angrenare ax cama identic cu Okuma Avenger AV20 si cu Okuma Acces 30. Deci se pot folosi linistit piese de la una la alta daca e neaparat nevoie desigur.

• Desfacerea mulinetei. Eu o fac la birou cu o sursa de lumina buna cu scule de mecanica fina bune (un set se microsurubelnite, o surubelnita mai sanatoasa, un cleste cu falci alungite, un set de chei). Pe suprafata de lucru astern o carpa de culoare deschisa pentru contrast. Un mic secret piesele din zona pick-up-ului le pun separat, corpul separat, si frana micrometrica separata. De obicei piesele desfacute astfel le pun in pahare de sticla diferite. Peste piesele metalice pentru degresare torn diluant, acetona, benzina sau orice diluant se poate. Prin pensulare se pot curata si mai bine partile metalice. Partile din plastic si partile masive ale corpului le las peste noapte in apa cu detergent de vase. Dupa acea la curat cu o perie sau o carpa. Eu pentru treaba asta folosesc o oala (noroc ca inca nu sunt insurat de imi vedem moartea cu ochi). Bineinteles ca dupa ce le las in diluant piese le pun si in apa curata pentru a indeparta orice urma de diluant dupa care le sterg bine.
• Ungerea mulinetei. Aici cate bordeie atatea obiceie. Adica unui sustin ulei multigrad alti unsoarea de calitate (Daiwa). Eu personal folosesc o solutie combinata intre ulei si vaselina. Adica pe piesele de translatie ulei si pe cele de rotatie vaselina. Oricum o idee buna mi se pare o aplicare de vaselina de conturul corpului mulinetei (la imbinare dintre corp si capac) precum si la orificiile manivelei in incercare de etansa cat mai complet interiorul mulinetei. Ce am observat ca diferenta dintre o Daiwa si Okuma e folosirea de saibe de teflon care fac ca Daiwa sa fie mult mai silentioasa. La majoritatea mulinetelor dupa cativa ani apar jocuri ale manivelei si ale axului. Unui producatori folosesc saibe in plus pentru a anula jocurile dar solutia mi se pare temporala. Sincer cred ca uzura este un fenomen natural care nu poate fi oprit numai incetinit.
• Asamblarea o fac de obicei cu schema exploata in fata din ratiuni practice. De obicei la asamblare am o carpa de bumbac in mana sa mai sterg piesele inca odata.

3. Firele monofilamente.

Problema ca firele capata memorie oricat de scumpe ar fi. Daca se observa ca firul este aspru iar suprafata prezinta exfolieri firul e bun de aruncat.

a. Contra rasucirii unele mulinetele au sistem antirasucire eu am testat Twist Buster (Daiwa) care mi s-a parul o chestie destul de destepta. Aseaza firul pe rola sub forma trunchi de con invers cu baza mica spre mulineta. Numai ca incarcarea firului trebuie asezat intr-un mod anume conform schemei recomandate de producator. Metoda Barkely Trilene recomanda ca sa bobinezi cat mai de des posibil firul in directie antiorara pe rola initiala. Trabucco de asemenea recomanda rebobinarea cat de des posibila a firului si curatarea lui.

b. Curatirea firelor o fac de obicei cu apa curata in chiuveta. Eventual cu putin detergent de vase din ratiuni de ape ultrapoluate. Firul cand il reasez pe tambur il sterg cu o carpa. Nu folosesc ulei pentru ungerea firelor pentru ca daca firul are camasa de silicon acesta ar putea avea de suferit. Dar folosirea uleiurilor cu silicon mi se pare contraindicata in sensul ca exista riscul ca firul sa se incarce cu nisip tocmai din cauza uleiului.

4. Sculele:

Aici treaba e mult mai simpla. La voblere nu prea ai ce sa le faci eventual sa verifici ancorele pe care poti sa le ascuti cu piatra de ascutit sau eventual daca sunt prea distruse sa le inlocuiesti. In rest nimic important eventual sa le asezati in cutiile originale daca le mai aveti. La linguri si rotative. Le sterg cu o pasta de lustruit (de uz auto) pentru suprafete vopsite si cromate. Pastele astea sunt de obicei pe baza de petrol desi unui sunt de parere ca dupa aceea la pesti ar simti mirosul strain. Sincer ma indoiesc ca pasta are o astfel de aderenta. De obicei le asez in plicuri de plastic separate pentru ca sa nu se zgarie una de alta cu ancorele.

Cam asta ar fi tot.

Surse:( http://www.rapitori.ro)

Nadele au rolul de a atrage si a mentine pestii in zona in care pescuim si sunt constituite, de regula, din amestecuri de seminte (soia, grau, porumb, canepa etc. – intregi sau macinate), aluat, arome, coloranti, continand uneori si cantitati moderate de rame, viermusi albi. Nada este bine sa fie aleasa corelat cu momeala utilizata si nu intamplator. Intotdeauna trebuie avut in vedere ca nada sa fie aleasa cu grija in functie de sezon, de caracteristicile lacului, de hrana naturala oferita de lacul in cauza.

Momeala are rolul de a atrage pestele si de a-l determina sa inghita acul. Aceasta este fixata prin intermediul unor fire auxiliare, denumite uneori “fir de par”, sau se fixeaza direct pe ac. La fel ca si nada, momeala optima se alege tinand cont de sezonul de pescuit, de caracteristicile lacului si de hrana naturala oferita de lac.

Un lucru mai putin stiut de pescari este ca insasi PH-ul apei joaca un rol important in alegerea sau prepararea nadei optime. Intr-un iaz bogat in calciu (PH ridicat) si deci si in hrana, nadele bogate in aminoacizi sunt putin eficace. Buletele “sarace”, pe baza de gris, cu o aroma simpla ca atractant, reprezinta alegerea inteleapta pentru acest caz. O nada simpla si clasica cu o aroma si putin ulei volatil devine usor acida. Intr-o apa cu PH-ul 7-7.5 aceasta diferenta prezinta interes pentru crap. In cazul apei dure (PH 8.5), nada de mai sus devine prea acida pierzandu-si atractivitatea ca urmare a gradientului ridicat de aciditate (diferenta mare de aciditate). In acest caz vom pune in nada putin carbonat de calciu sau coaja de ou care au rolul de a diminua aciditatea nadei. A se intelege aici ca problema este valabila atat pentru nada cat mai ales pentru momeala, cazul reprezentativ – buletele.

Aciditatea apei poate fi masurata cu reactivi sau se poate estima “la ochi”: o apa cu alge pline de cochilii de scoici si melcisori este in general calcaroasa, unde crapii cresc repede si unde intalnim exemplare mari. Aici ne vom feri sa utilizam nade acide. Din contra, in cazul unei ape cu PH sub pragul lui 7, pescuitul este mult mai usor de practicat, fiind mai putina hrana. In acest caz crapii raspund mai usor la nadele imbogatite cu aminoacizi, ulei de peste, faina animala (de oase), vitamine. Repet, in apele bogate in hrana, aceasta nada acida nu prezinta interes deosebit pentru crap. Am facut un experiment in cateva randuri: intr-o balta cu apa cu PH ridicat, am pescuit in conditii identice cu un bulete acid si unul simplu. Scorul de 4/9 in favoarea buletelui simplu a demonstrat teoria PH-ului. Cu ani in urma un pescar mai in varsta a pescuit langa mine folosind ca nada mamaliga ramasa de la masa. Eu aveam mamaliga speciala, indulcita, colorata si aromata. Numai ca mamaliga mea mi-a adus un crap de 1 kg pe cand vecinului, om simplu de tara, i-a adus 3 bucati la 3-8kg/buc..

Momelile si nadele pentru pescuitul crapului se impart in doua grupe importante, conform prezentarii din tabelul urmator:

Atunci cand momelile individuale nu dau rezultatele scontate, se recomanda utilizarea acestora in diverse combinatii (carcalete). Cel mai des se foloseste combinatia dintre o momeala vegetala si una animala (ex. mamaliga cu rama sau viemusi, cocolosul cu rama sau viermusi) si uneori rame si viermusi impreuna.

Asa cum s-a amintit in repetate randuri, momeala se alege in functie si de caracteristicile lacului (hrana naturala, PH-ul apei, natura fundului bazinului, hidrodinamica apei…) respectiv de anotimpul in care pescuim. Niciodata nu vom obtine satisfactii daca nu tinem cont de aceste observatii.

In continuare vom prezenta cateva retete de preparare/conservare a principalelor momeli de origine vegetala.

Porumbul
Este, prin excelenta, cea mai raspandita momeala pentru crap avand in acelasi timp si o eficacitate extrem de ridicata. Pe langa faptul ca porumbul este preferat de toti crapii, pretul acestuia este foarte redus iar utilizarea sa ca momeala este cat se poate de simpla. Porumbul se poate folosi in forma naturala (porumb de lapte sau uscat) sau prelucrat prin fierbere/conservare.

Porumbul crud (de lapte) este foarte eficient si se poate procura in perioada iulie-august, perioada de la formarea bobului si pana la uscare. Pentru a avea la dispozitie porumb crud si in alt sezon decat cel al verii, se colecteaza boabele crude si apoi se conserva prin congelare. Porumbul uscat este foarte eficient in special in cazul exemplarelor medii si mari de crap. Acesta se poate fixa de carlig cu ajutorul unui fir subtire (“fir de par”) trecut prin boaba gaurita, operatiune care necesita ceva experienta si rabdare. Operatia este mult simplificata daca boaba este fiarta; insirarea boabelor fierte pe “firul de par” (fir de nylon, ata, par de cal …) se poate face rapid, cu un ac simplu de cusut. Porumbul fiert mai prezinta avantajul ca se poate fixa direct in carligul de pescuit. Prin adaugarea unei arome in apa, in timpul fierberii sau conservarii, porumbul devine o momeala foarte atractiva pentru crap. Porumb fiert, gata preparat, puteti cumpara direct din magazinele de specialitate. Oferta este deosebit de generoasa fiind comercializate conserve cu diferite arome: de miere, de vanilie, de anason, de ciocolata etc. Cel mai eficient, dupa parerea multor pescari cu experienta, ar fi porumbul cu aroma de anason. Dar ce facem daca dorim sa folosim cantitati mai mari de porumb fiert ca nada in amestec cu alte ingrediente ? Costurile ar putea sa fie mult mai ridicate ! Solutia ar fi sa-l prepara chiar noi.

O reteta de mare succes in prepararea boabelor de porumb fiert este urmatoarea: se sorteaza boabele de porumb cu ajutorul unei site. Boabele sortate se pun intr-un vas, de preferinta din inox. Peste boabe se adauga apa, in cantitate cam de doua ori cat cea de boabe. Pentru a creste atractivitatea boabelor se pot adauga si o serie de arome sub forma de uleiuri volatile sau plante aromate (seminte de canepa, anason … ) adaugate in timpul fierberii. Este bine sa adaugam si putina miere sau zahar in apa in care fierbe porumbul. Boabele se fierb la foc mic timp de cca. 1 1/2 pana la 2 ore, in vasul permanent acoperit. Dupa acest timp se opreste focul lasand boabele sa se raceasca odata cu apa. In acest fel boabele fierte se umfla fara sa se sparga. Boabele “explodate” nu se folosesc la pescuitul crapului dar pot servi ca nada sau momeala pentru platica, babusca si caras. Ca arome pot fi folosite uleiurile volatile, Scopex, Aromex, mierea etc. Nu exista restrictii din punct de vedere al soiului de porumb folosit ca momeala insa eu prefer soiul de porumb “mocanesc” care prezinta o boaba neteda, lucioasa, de culoare rosiatica si care prin fierbere se umfla bine fara sa crape. In alte tari creste un soi de porumb cu boaba uriasa, foarte bun pentru pescuit si care se comercializeaza si la noi sub forma de conserve. De retinut ca atunci cand boabele se pun direct in carlig, numarul optim de boabe prinse in carlig este de 2-3, in functie de marimea acestora si de numarul carligului (deschiderea sa); intotdeauna trebuie sa retinem ca varful carligului trebuie sa fie liber, putin iesit din ultima boaba, altfel existand pericolul ca boabele sa impiedice carligul sa intepe pestele. Carligele se vor lega de linie cu fir textil de 0.2-0.25 mm grosime si o lungime de circa 10 cm lungime. Pe firul textil se pot insera inca 3-5 boabe, alaturi de cele prinse in carlig. De retinut ca primavara, la pescuitul ciortanului, se pot obtine rezultate superioare daca boabele sunt decorticate (se indeparteaza coaja).

Ca nada de o eficienta extraordinara mentionam boabele de porumb prajite in emulsii cu ulei de usturoi, care atrag si mentin pe loc si pe cei mai pretentiosi crapi. Acest tip de nada este mai putin cunoscuta si utilizata de catre pescari.

Graul

Este o samanta excelenta, foarte eficienta pentru crapi, desi adesea omisa de crapisti. Este foarte eficienta in special primavara, cand crapii prefera alimentele mici si moi. Nadirea cu grau, fiert sau nu, atrage si pesti mai mici care sunt urmati de crapi. Zgomotul de la impactul boabelor de grau cu apa atrage si stimuleaza crapii din zona. Singurul dezavantaj este ca graul atrage foarte multa albitura, care uneori ne sacaie prea mult.

Cartoful
Este o momeala care, sub forma de cubulete de diferite marimi si conservate in saramura, ne poate aduce capturi impresionante, in special cand celelalte momeli (porumb, bulete…) nu dau roade. Totusi, nu recomandam cartoful ca o momeala foarte eficienta ci mai degraba ca o alternativa pentru perioadele cand crapii nu consuma momelile traditionale.

Buletele
Fara indoiala, buletele reprezinta cea mai complexa momeala utilizata la pescuitul crapului, putand avea o gama foarte larga de marimi, culori, gust, miros si chiar densitate, caracteristici care nu pot fi obtinute la alte tipuri de momeli, cum ar fi semintele, de exemplu. O caracteristica foarte importanta a buletelor este aceea de a permite alegerea selectiva a speciilor de pesti pe care dorim sa-i pescuim, evitand astfel trasaturile sacaietoare ale altor “nepoftiti” (platica, carasul…). Si ca sa reamintim ca o momeala buna trebuie sa fie usor de digerat, buletele este realizat pe baza de paste fainoase, preparate prin fierbere, deci usor digerabile. Astfel, un bulet realizat dintr-un aluat bun va fi digerat in maximum 3 ore fata de unul cu componente brute (seminte) care poate necesita un timp de circa 5-6 ore pentru o digerare completa, ciclul de hranire fiind redus in primul caz la jumatate, iar crapul va manca mai des

O alta caracteristica importanta a buletelor este consistenta. Se considera ca un bulete de calitate trebuie sa aiba o consistenta care sa-i asigure o rezistenta corespunzatoare in timpul lansarii si sa reziste in apa mult timp, fara a se inmuia si apoi dezintegra in apa; cand crapul musca buletele, acestea trebuie sa se sparga fara efort prea mare, moment in care se elibereaza un norisor de arome ce nu-i va permite crapului sa plece fara a consuma momeala. Primavara, buletele pot fi ceva mai moi. Alegerea compozitiei optime a buletelui trebuie sa se faca in functie de sezon, de PH-ul apei, de specia de crap urmarita etc.

Principalele ingrediente ale buletelor sunt, in ordinea preferintelor, faina de soia, de orez, proteinele de lapte, faina de peste, faina de grau, de porumb etc.. Soia si faina de peste proaspata dau rezultatul cel mai spectaculos aproape pentru toate speciile de crap. Pentru a usura realizarea buletelor se pot utiliza cu mare succes amestecurile STAR BAITS care permit obtinerea oricarui tip de bulete. Cele mai bune rezultate am obtinut cu Protein Mix si Fish Mix, proportia celor doua componente fiind variabila de la un anotimp la altul. Aceste amestecuri contin printre altele si elemente solubile care sporesc atractivitatea momelei, similar aromelor. O remarca foarte importanta este ca buletele trebuie sa fie proaspete pentru a da rezultatul scontat, adica marele crap. Un bulete vechi este deseori ocolit de crapii experimentati.

In continuare va prezentam urmatoarele retete de bulete, preluate din literatura de specialitate si incercate de noi cu succes in decursul ultimilor doi ani. Desi pregatirea prin mijloace proprii a buletelor nu este prea simpla, marele avantaj consta in prospetimea garantata a acestora.

….Obs: toate semintele si germenii mentionati in retetele de mai sus se macina inainte de prepararea aluatului. La un kg de mixtura se adauga de la 5 la 10 oua proaspete. Modul de preparare este urmatorul: se amesteca ingredientele timp de 15-20 min. dupa care se lasa aluatul la dospit tot cam 15-20 min.. Acesta trebuie sa aiba o consistenta nu prea moale dar nici prea dura si nu trebuie sa fie lipicios.

Dupa aceasta operatie are loc modelarea buletelor fie manual, similar prepararii perisoarelor, fie cu ajutorul unor forme speciale similare celor prezentate in figura alaturata. Buletele se fierb si apoi se aseaza pe o panza pentru a se usca. Marimea buletelor variaza de la 8 mm (microbulete) la 35 mm (bulete Jumbo).

Cele mai spectaculoase capturi au fost prinse, in cele mai multe cazuri, cu ajutorul buletelor medii 18-20 mm care se pot lega de carlig (1 sau 2 bucati) cu ajutorul unui fir ca in figura alaturata. Firul utilizat poate fi un fir dentar. In cazul buletelor foarte mari, frecvent au loc rateuri datorita “mascarii” carligului de catre bulete.

Pentru a realiza bulete aromate, gama de arome Star Baits este foarte potrivita. De mentionat ca atunci cand buletele simple nu dau rezultate, se recomanda utilizarea aromelor in combinatie cu solventi, acizi organici, aldehide de fructe. Inainte de lansare, dupa caz, putem folosi aromele tip spray. Cand nada este aruncata in cantitati mici se recomanda supradozarea buletelor cu arome. Daca nadim din abundenta atunci vom fi mai economi cu aromele. Ori de cate ori avem ocazia, nu trebuie sa omitem din reteta si o mica doza de zahar, ca atractant.

Rezultate remarcabile putem obtine adaugand la reteta uleiuri volatile de usturoi (foarte eficient), coriandru, canepa, anason, chimen, menta, lamaie. Uleiurile pure precum Complex Oil sunt de asemenea destul de eficiente. Uleiurile se introduc in compozitia aluatului, la preparare, sau se pot folosi la umectarea buletelor inainte de lansare. Tensiunea superficiala foarte mare face ca uleiurile sa fie absorbite foarte rapid in masa buletelor. Trebuie mentionat ca uleiurile volatile sunt foarte concentrate astfel ca poate fi suficienta pentru aromare si o cantitate echivalenta cu 3-4 picaturi/kg de aluat. In literatura de specialitate straina se mentioneaza cazul unui campion mondial de pescuit la crap care umecta buletele in tuica naturala. Se pare ca aroma alcolului, in general, este agreata de crap; totodata, alcolul (tuica) favorizeaza descompunerea lenta a stratului superficial al buletelui care difuzeaza lent in apa atragand pestii. In lipsa uleiurilor putem folosi si ierburile si semintele aromatice. Personal folosesc cu bune rezultate leusteanul, anasonul, coriandrul, menta, seminte de canepa. Reamintim ca, in apele foarte bogate in hrana, buletele simple pot fi uneori mult mai eficace decat cele puternic aromate.

Culoarea buletelor nu este esentiala dar este bine sa fie in ton cu aroma (bulete cu miros de peste-culoare maro etc.). In apele intunecate culorile deschise pot da rezultate bune. O categorie aparte de bulete o reprezinta buletele solubile. Acestea se folosesc cu randament bun primavara si iarna; vara sunt la fel de preferate dar atrag “albitura” care le pot consuma inainte de venirea crapilor. Buletele solubile se pot prepara din acelasi aluat ca si celelalte dar uscate, fara a fi fierte sau, dupa preferinta, se pot fierbe cel mult 1-3 minute. Pentru cele nefierte, in reteta oualele se inlocuiesc cu lapte praf. Atentie ! Aceste bulete pot da rezultate satisfacatoare si bune la pescuitul fitofagului (in special crapul Novac).

In cazul lacurilor cu fundul acoperit de vegetatie sau cu strat gros de noroi, utilizarea unor bulete flotante, plutitoare, poate fi salvatoare. Acestea se realizeaza in conditii mai speciale utilizand mixturi cu granulatie fina, bogate in proteine de lapte. Mix Flottant Star Baits si Protein Mix, cernute fin, reprezinta varianta cea mai indicata. Buletele flotante bine realizate pot rezista in apa si 24 de ore. Dupa caz, buletele flotante pot fi incarcate cu mici fire de plumb astfel incat densitatea echivalenta sa fie apropiata sau putin mai mare decat cea a apei.

In continuare prezentam doua retete de bulete clasice, apartinand unor campioni mondiali de pescuit la crap, retete care au la baza produsele firmei Sensas.

Primavara putem folosi reteta de toamna dar fara fierbere, ci doar uscare 5 zile in aer liber. In ultima instanta, cand nu reusim sa realizam un bulete de calitate, sau cand timpul nu este generos cu noi, putem achizitiona buletele din comert. Rezultatele cele mai bune le-am inregistrat cu buletele produse de Sensas, cu conditia ca acestea sa nu fie prea vechi.

Mamaliga
Mamaliga este nada/momeala cu cea mai larga utilizare in pescuitul sportiv. Aprecierea acestei nade se datoreaza in primul rand usurintei cu care este realizata dar si rezultatelor remarcabile obtinute in pescuitul mai multor specii de pesti dintre care amintim carasul, platica, albitura si nu in ultimul rand crapul.
Mamaliga pentru nada
Pentru a pregati o mamaliga pentru nadire nu avem nevoie decat de malai, de preferat extra, si de apa. Se pune apa la fiert intr-un tuci de fonta, cu 2-3 maini de malai in ea si se lasa la fiert pana da in clocot. Apoi adaugam cam jumatate din cantitatea de malai necesara, ajustandu-se cantitatea de apa astfel incat compozitia sa fie putin vascoasa. Dupa caz, vom adauga colorant alimentar rosu sau galben (sofran), arome, indulcitor (zahar, miere), seminte de in, floarea soarelui etc., prajite si macinate. Se amesteca cat mai des pana cand compozitia este bine fiarta. In continuare vom adauga treptat si vom amesteca bine si restul de malai pana se obtine mamaliga de consistenta dorita. Mamaliga se va rasturna pe un capac de lemn avand grija sa nu cada coaja arsa si afumata, formata pe fundul tuciului. Mamaliga astfel obtinuta se poate folosi cu succes ca nada pusa pe arc, fiind in acelasi timp si balast, sau poate fi aruncata in zona de pescuit cu ajutorul unei prastii. Reteta poate fi adaptata in functie de inventivitatea fiecaruia. Unii pescari adauga in continutul nadei si mici cantitati de gainat de pasare (de gaina). Se pare ca mirosul acestuia atrage foarte bine crapul, in special pe cel romanesc. Uleiurile volatile de usturoi, o picatura, maxim doua, sunt de asemenea foarte eficiente.

Mamaliga pentru momeala (patratica)
Spre deosebire de mamaliga pentru nada obtinuta prin reteta de mai sus, mamaliga pentru patratica, folosita ca momeala in carlig, este mai greu de realizat. Aceasta nu trebuie sa fie prea dura insa trebuie sa fie suficient de rezistenta pentru a ramane in carlig in timpul lanseului si, dupa aceea, timp de mai multe ore, in apa. O mamaliga incorect realizata nu rezista in apa decat circa 20-30 min., ceea ce este total insuficient, mai ales la pescuitul crapului. O mamaliga de calitate este usor plastica dar suficient de dura pentru a se pastra in carlig timp de cel putin 2-3 ore. Retetele de preparare a mamaligii pentru patratica sunt destul de numeroase si care mai de care se poate lauda cu un artificiu care asigura produsului sau un succes teribil. Stiti cum sunt pescarii !

In continuare va voi prezenta o reteta proprie, la modul relativ spus, dar care va poate da satisfactii depline.

• Se ia o masura de faina si doua de malai fin cernut. Se pune cca. 1/3 din cantitate la fiert intr-un ceaun cu circa 3 masuri de apa. Cand compozitia a fiert, se adauga 1 lingura de miere sau 2-3 pastile de zaharina (nu fermenteaza prea repede), un virf de cutit de sofran si 4-5 picaturi de esenta de anason. Se adauga treptat si cantitatea de malai/faina ramase, amestacandu-se continuu. Cand s-a fiert suficient, mamaliga se rastoarna pe un capac de lemn. Se introduce mamaliga intr-o bucata de panza, dres de dama si se face o minge ceva mai mare decat pumnul, stransa bine cu materialul respectiv si apoi latita pentru a putea fi fiarta uniform pe intreaga sectiune. Deci, dupa aceea se fierbe pana cand aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa sa se scurga pe un fund de lemn dupa care se scoate din material.
  Aceasta poate fi apoi:

  • taiata cubulete de diferite marimi (cu latura de 6-30 mm), dupa dorinta;

  • facuta cocolos prin framantarea acesteia impreuna cu putin srot, pesmet macinat sau chiar putina paine proaspata. Pentru a putea fi framantata, mamaliga se inmoaie putin in apa pana devine de consistenta plastelinei.


De tinut minte:

• mamaliga nu trebuie sa aiba miros de mancare, prajeli sau alte alimente pe care le consumam sau le-am preparat anterior in ceaun;

• fumatorii trebuie sa se abtina de la fumat in tot acest timp, chiar daca le este greu, deoarece mirosul de tutun nu este deloc agreat de crap. La fel cand fixam nada si momeala in carlig. Tutunul este cea mai eficienta “antimomeala”;
• apa pentru prepararea mamaligii este bine sa fie luata din lac sau dintr-o fantana curata, apa plata imbuteliata sau, in caz extrem, apa de robinet tinuta 1-2 zile intr-un vas in aer liber;
• in loc de zahar este preferabil sa folosim miere curata sau pastile de zaharina, deoarece mamaliga va fermenta mai greu pe timp foarte calduros.

Fiindca bilantul anului 2007 la naluci pierdute indica un procent ingrijorator,dar mai ales pt faptul ca de multe ori la o partida de pescuit pierdem tocmai naluca cu care prindem peste,m-am hotarat sa imi confectionez un dezgatator. Acestea fiind zise,am cautat pe net diverse modele,am vorbit cu pescarii mai experimentati care aveau deja o asemenea scula” si am pornit la confectionarea lui, binenteles dupa ce m-am asigurat ca am tot ceea ce imi trebuie si ca materie prima si ca unelte. Sper ca fotografiile sa fie cat se poate de concludente,asa ca o sa ma rezum a comenta foarte putin.

Materia prima necesara :
- o bucata de lant cu zalele cat mai mici (eu am gasit cu zale ceva mai mari,dar merge si asa),pe care il taiem in bucati de 10-15cm lungime
- cativa metri de sfoara,preferabil cat mai subtire si cat mai rezistenta (ganditiva ca o sa trageti din apa ditamai copacii) dar totodata sa nu retina nici apa,deci sa fie sintetica
- bile de plumb sau altceva care sa nu fie voluminos,dar sa aiba si greutatea necesara (eu am cumparat din comert niste bile de plumb de 90gr,care defapt aveau 80gr)
- sarma zincata de 2.5 sau 3mm,aproximativ 70-80cm

Sculele si uneltele necesare confectionarii dezgatatorului

1. Se taie o bucata de sarma,iar cu ajutorul clestelui rotund,la un capat al sarmei facem un ochete:

2. Cu ajutorul bormasinii,am largit gaurile din bilele de plumb pt a putea introduce sarma prin ele
Atentie mare,nu recomand gaurirea cu burghiu,datorita faptului ca se incarca imediat cu span de plumb si se incinge astfel,rupandu-se imediat (eu am rupt vreo 2 ).Va recomad sa ascutiti un cui cu grosimea necesara ,iar ascutierea sa fie pe trei laturi.

3. Introduceti pe sarma cu ochete la un capat,bilele de plumb in functie de cat de greu vreti sa faceti dezgatatorul:

4. Dupa introducerea bilelor,inchidem si celalt capat al sarmei tot cu un ochete,dar avand grija sa lasam o toleranta la lungime interioara a sarmei,adica la capetele bilelor sa mai ramana putin spatiu – asa cum se vede si in imagine.

5. Introducem pe un inel de chei,dar din ala mai solid,bucatile de lant;

6. Atasam inelul de un capat al sarmei;

7. La celalalt capat al sarmei atasam cu un nod solid (eu am folosit celebrul Palomar) sfoara;

8. Restul de sarma ramasa il indoim pt inceput,in forma de „U” ;

9. Apoi,cu ajutorul unui cilindru metalic,sau o teava cu diametrul de 2 -3 cm indoim si rasucim sarma exact ca in imaginile de mai jos ,obtinand astfel elementul de culisare al dezgatatorului;

10. Ultima operatie,este cea de atasare a elementului de culisare pe locasul liber lasat la capetele bilelor;

Va garantez ca nu dureaza mai mult de jumatate de ora,daca aveti tot ceea ce va trebuie si mai posedati putina indemanare (doar sunteti pescari,ce naiba). Cred ca o asemenea scula nu ar trebui sa lipseasca din dotarea unui pescar de spinning ( dar nu numai) eu unul deja am devenit un fan al acestei scule deoarece la prima iesire la pescuit pe anul asta,deja si-a dovedit eficienta. Acestea fiind spuse,va doresc spor la bricolat si fir intins.

Surse:(http://pil.ro)